Cheile Râmețului – natură și aventură

Vara lui 2013 a fost extrem de călduroasă și turul nostru cu bicicletele în jurul Apusenilor ne-a cam epuizat. Mult soare, transpirație, efort, dar nu degeaba! Am văzut câteva locuri uimitoare precum a fost și satul Rimetea despre care v-am povestit în articolul precedent.

Nu degeaba, după ce am urcat prin păduri, pe pajiști, am făcut coborâri senzaționale în acest tur ciclistic am programat o încheiere perfectă: să facem un traseu prin apă! 🙂 Am ales Cheile Râmețului pe care nu le mai văzusem înainte. Am citit multe despre ele și aveam toată încrederea că traseul prin aceste chei va fi foarte fain.

După ce am plecat de la Rimetea, ne-am îndreptat spre Aiud, apoi în Teiuș am făcut dreapta pe DJ 750C spre Geoagiu de Sus. Am avut cazare la Pensiunea Casa Butnarului aflată la ieșirea din Geoagiu de Sus spre Mănăstirea Râmeț. Ne-a plăcut aici foarte mult fiindcă locul e foarte prietenos, te simți ca acasă. Mic, cochet și cu bun gust.
 
Omleta nu e omletă la Casa Butnarului
 
O familie administrează această pensiune și sunt niște oameni foarte de treabă. Poți închiria și biciclete ca să explorezi zona. Mai mult, poți afla de la ei informații utile despre traseele din zonă și îți pot face recomandări pentru că știu foarte bine zona. O surpriză foarte plăcută am avut în ultima zi înainte să plecăm când am comandat aici micul dejun fiindcă rămăsesem fără mâncare. Ne așteptam să primim o omletă uzuală, poate cu niște legume. A venit omleta prima, și ne-am apucat să mâncăm.

Doamna care ne-a  adus mâncarea ne-a spus să mai așteptăm un pic și ne gândeam că noi cam atâta ne așteptam să primim. După scurt timp a venit cu încă vreo două platouri cu șuncă, ceapă, brânză, castraveți, roșii. Erau multe sortimente și foarte, foarte bune. Așa mic dejun n-am mai primit niciodată la vreo cazare și am pomenit acel mic dejun de multe ori după aceea :)) A fost foarte bun și complet neașteptat și la un preț foarte decent. Mulțumim ! 🙂 Vă recomandăm să vă cazați aici. Veți găsi un loc foarte drăguț, amenajat frumos, curat și niște oameni care iubesc această zonă.
 
Pensiunea Casa Butnarului
Pensiunea Casa Butnarului

Cheile Râmețului – senzații tari între pereți de zeci de metri înălțime și bolovani enormi
 
Având tabăra de bază la Casa Butnarului, unde am stabilit că de foame nu sufeream :), am pornit a doua zi pe biciclete spre Mănăstirea Râmeț și apoi tot pe biciclete până la intrarea în chei. Am ajuns destul de repede la mănăstire, sunt sub 7 km de la cazare. Drumul este asfaltat și e foarte bun. Am intrat puțin la mănăstire numai ca să căscăm gura, oricum eram cam dezbrăcați pentru codul vestimentar al unei mănăstiri așa că nu am zăbovit prea mult să nu ne critice cineva.
 
Pornit-am deci spre intrarea în chei, alte câteva minute pe bicicletă. De data aceasta asfaltul se termină și se continuă pe drum de pământ, dar care e foarte bun. Se poate merge cu orice mașină. De altfel, după mănăstire este o zonă împădurită pe malul râului Râmeț unde am văzut multe mașini parcate și multe grătare sfârâind. Deci este loc și pentru așa ceva dacă sunteți interesați. Noi am continuat pe biciclete până când poteca de pământ se termină și începe canionul din piatră.
 
Cheile Râmețului
Cheile Râmețului

Traseul începe destul de spectaculos. Se merge pe marcaj cruce albastră nu că ar exista posibilitatea să te pierzi… Ești înconjurat de pereți înalți de calcar. Pe cursul râului sunt foarte mulți bolovani și pe măsură ce înaintezi sunt din ce în ce mai mari. La început cursul râului Râmeț este destul de lat, de vreo 15-20 metri. Am întâlnit destul de mulți turiști ceea ce înseamnă că această zonă este cunoscută și că oamenilor le place turismul de aventură. Aventură începe puțin mai încolo când traseul se îngustează mult și apa devine din ce în ce mai adâncă.
 
Cheile Râmețului
Cheile Râmețului
Cheile Râmețului – will he make it? 🙂

Pentru a parcurge cheile vă recomandăm să aveți la voi niște papuci de apă. Noi avem ceva de genul acesta și ne-au ajutat foarte mult. Deși pe întreg traseul sunt amenajate lanțuri și suporturi pentru picioare pentru a evita intrarea în apă eu zic că e mai fun să o iei direct prin apă. Acest gen de papuci este bun pentru că ai aderență pe stâncile umede aflate în apă astfel încât nu aluneci. Puteți evident să săriți din piatră în piatră ca să nu intrați în apă și să ocoliți apa în zonele mai înguste pe lanțuri.
 
Cheile Râmețului – zone naturale de ocolit apa
Cheile Râmețului – aglomerație pe cabluri, mai bine prin apă… 🙂
Cheile Râmețului – suporți în formă de “U” pentru mâini și picioare

Și eu am evitat inițial să intru în apă fiindcă nu era tocmai călduță, mai ales în porțiunile mai adânci. Fiind mulți turiști (vedeți în imaginea de mai sus), în zonele cu lanțuri se formau cozi și trebuia să aștepți destul de mult fiindcă traversarea pe lanțuri nu e tocmai o treabă ușoară. Îți trebuie ceva forță în mâini și echilibru. Așa că în aceste zone aglomerate am ales să o iau direct prin apă și nu eram singurul.
 
Era oarecum amuzant să trec pe lângă oamenii care se chinuiau pe lanțuri așa în plimbărică prin apă. Cred că se gândeau: “Oare de ce mă chinui eu pe aici în loc să fac o baie pe căldura asta?”. 
 
Cheile Râmețului – stâncă și apă, miunat!
Cheile Râmețului – stâncă și apă, miunat!

Traseul prin chei este super spectaculos. Cheile se îngustează foarte mult și aproape că mergi printr-un tunel de stâncă săpat de natură. E incredibil să mergi prin chei așa în general. Mie întotdeauna cheile mi s-au părut printre cele mai frumoase forme pe care le poate lua natura. Apă, stâncă și pădure sunt întotdeauna o combinație frumoasă.
 
Pe măsură ce înaintam peisajul devenea din ce în ce mai spectaculos. Bolovani gigantici trebuiau ocoliți, pereții erau din ce în ce mai înalți și din ce în ce mai apropiați. Am ajuns și la o zonă foarte spectaculoasă unde natura a format un portal din stâncă. Este impresionant. Îl puteți admira în imaginea de mai jos sau cea care dă fotografia de început a articolului.

Cheile Râmețului – portalul de piatră
Cheile Râmețului – bolovani enormi de ocolit
Cheile Râmețului – echilibristică

Efortul depus de cei care au mers numai pe cabluri și pe suporții de fier e destul de mare, dar au scăpat neudați! Eh, e vară, puțină apă nu strică. Eu am mers pe filosofia asta și a fost bine. Atâta timp cât nu stai mult în apă e ok. Până la urmă însă trebuie să mergi și prin apă și e destul de adâncă după cum se vede în imaginea de mai jos în care îl vedeți pe coechipierul nostru, Norbert 🙂
Nu e nimic de speriat. Mie chiar mi-a plăcut. Singurul lucru pe care vi-l recomand e să nu stați mult în apă fiindcă e destul de rece.
 
Cheile Râmețului sunt destul de lungi, au cam 1.2 kilometri lungime și traseul prin chei duce de la Mănăstirea Râmeț de unde am pornit și noi și până în satul Cheia. Noi ne-am întors tot prin chei după ce traseul s-a lărgit destul de mult. Deci n-am mai ajuns în Cheia. Nu avea rost. Practic partea spectaculoasă se terminase și trebuia să ne întoarcem să ne recuperăm bicicletele lăsate la începutul traseului.
 
Cheile Râmețului – musai prin apă

Cheile Râmețului sunt foarte frumoase, spectaculoase și ușoare. Oricine poate parcurge acest traseu și vă garantez că merită. Veți fi copleșiți de măreția și forța naturii și cu siguranță veți rămâne cu niște amintiri extraordinare. Noi cu siguranță vom reveni în zonă pentru a străbate traseele montane de aici.
 
 
Harta cu traseul: Pensiunea Casa Butnarului – Mănăstirea Râmeț – Cheile Râmețului

0 Replies to “Cheile Râmețului – natură și aventură”

  1. Ne bucuram ca tineti minte de acum doi ani gustul unui mic dejun in aer liber, la tara….Stim noi ce stim….turistul trebuie sa "puna bine la ghiozdan" daca se pregateste de o Aventura in Cheile Rametului! Apa si racoarea canionului iti face numaidecat o foame de lup!
    Va asteptam oricand sa reveniti cu drag!
    Maria si Marian

  2. Și noi vă mulțumim. Când ne întoarcem în zonă știm unde vom sta 🙂

Lasă un răspuns