Clisura Dunării pe bicicletă, de la Orșova la Golubăț

Anul 2016 este anul mersului pe bicicletă. Așa am decis 🙂 Am deschis sezonul mai serios în luna mai când am planificat această tură de asfalt pe malul sârbesc al Clisurii Dunării. Aș zice că trișăm un pic fiindcă articolul nu e pe meleaguri românești însă panorama din fotografii e spre România 😀

Informații utile pe scurt:

Data: 14 – 15 Mai 2016
Traseu: Tekija (SRB) – Golubăț (SRB)
Distanța: 80 km
Durata: 5 ore
Dificultate: medie
 
Dimineața zilei de 14 Mai se anunța destul de încărcată de nori și de tentația de a ploua. Cu o seară înainte am ajuns la Orșova pe ploaie și sincer moralul nostru era la pământ. Prognoza meteo era și ea ba cu ploaie, ba numai un pic de ploaie.

Nu eram foarte convinși că o să reușim să parcurgem întreaga distanță având ca plan de rezervă să parcurgem cea mai spectaculoasă parte, cam 30 km și să ne întorcem la mașini.

Am trecut în Serbia pe la Porțile de Fier, ceea ce a fost o premieră pentru noi. Am găsit pe Google Maps un loc de parcare după localitatea sârbă Tekija. Acolo am planificat să le lăsăm până a doua zi la întoarcere.

După cum puteți vedea în imaginea de mai sus parcarea asta e cu view, nu alta. Adică mai rar așa priveliște într-o parcare 🙂 De aici se văd Cazanele Dunării în toate frumusețea lor.



Oarecum cu inima în dinți în ceea ce privește vremea și norii care se jucau deasupra noastră, plecăm spre Golubăț. Nu știam exact la ce să ne așteptăm. Văzusem câteva poze care arătau fain, dar nu știam cum e drumul, cât e de aglomerat și dacă avem pe unde mânca.
 
Noi totuși ne-am echipat cu de toate: mâncare suficientă până la cazare, haine și protecții de ploaie și cauciucurile de asfalt. Dacă veniți aici cu un mountain bike recomand să înlocuiți cauciucurile de offroad cu unele de asfalt pentru a spori eficiența la înaintare și pentru a nu uza degeaba crampoanele de pe cauciucurile de offroad.
Încet-încet norii se risipesc și lasă loc cerului albastru. De ce ne-a fost mai teamă am scăpat…pentru moment. Rămâne să ne bucurăm de malul sârbesc al Clisurii Dunării care ne întâmpină cu un asfalt bun și fără trafic.

Pe parcurs am aflat că acest drum face parte din traseul ciclistic european, EV6, care șerpuiește pe malul Dunării de la izvor din Germania până la noi la Marea Neagră. Din păcate pistă de bicicletă pe platformă proprie există doar până în Serbia, iar la noi și la sârbi aceasta lipsește 🙁 Măcar sârbii au panouri rutiere care indică faptul că acest drum este și pentru bicicliști și absolut toți șoferii ne-au respectat 🙂
Traficul pe această șosea e ca și inexistent și mașinile care au trecut au păstrat distanța față de noi. Totul a fost perfect: vreme bună, peisaj super spectaculos, oameni faini și drum bun 🙂

Pe coechipieri i-am văzut destul de rar la dus fiindcă m-am oprit să fac o mulțime de poze însă nu m-am putut abține. Defileul Dunării este absolut genial, cu un peisaj de poveste și malul sârbesc are avantajul de a fi la înălțime astfel având o panoramă extraordinară spre culoarul format prin munți de Dunăre.

Ca și profil traseul este destul de plat in general. Există o urcare mai grea între kilomterul 40 și 42 cu o diferență de nivel de + 100 metri și încă o coborâre (care se transformă în urcare la întoarcere) chiar la începutul traseului. E lungă de 3.5 km și cu o diferență de nivel de -120 m.

Să descoperi această zonă pe bicicletă e ideal fiindcă poți parcurge o distanță destul de mare însă la o viteză redusă astfel încât să te bucuri de priveliște…și ce priveliște! 🙂

Singurul loc în care trebuie să fii atent la direcția traseului este în apropiere de localitatea Mosna, pe la kilometrul 25 unde am făcut dreapta peste un pod care traversează un golf format de Dunăre și am urmărit indicatorul spre Belgrad.

După 30 km facem o pauză mai lungă, imediat după trecerea podului, în orașul Donji Milanovic. Am oprit pe malul Dunării să mâncăm…de fapt să ne mai ușurăm bagajele :)) Orășel mic, liniștit cu oameni curioși de ce-i cu bicicletele astea cu atâtea bagaje. N-aveam și noi ceva mai bun de făcut sâmbătă după-masa? :))

Sincer să fiu, documentându-mă despre acest traseu am văzut pe hartă că ar fi o mulțime de taverne unde se poate mânca pe malul Dunării. La fața locului însă ori nu existau, ori erau bine ascunse 🙂 N-am văzut niciuna așa că n-am regretat că ne-am făcut sandwich-uri de drum 🙂 În general localitățile prin care am trecut mi s-au părut cam lipsite de viață.

Ce am remarcat în Serbia în general este curățenia. Nu am văzut gunoaie pe marginea șoselei ceea ce e surprinzător atunci când vii din România… 🙁
 
Ca și sfat vă recomand să aveți la voi lumini atât în față cât și în spate fiindcă șoseaua trece prin multe tuneluri, unele destul de lungi și înguste și nu ar trebui să riscați să nu fiți văzuți de mașini. Oricum ar fi bine să ai o lumină puternică în față ca să vezi pe unde mergi fiindcă în tunel e beznă 🙂

Teoretic ați avea nevoie și de vestă reflectorizantă. Noi am avut în bagaj însă nu am purtat, însă o puteți purta în zona de tuneluri pentru un sentiment de extra siguranță. Luminile însă sunt obligatorii!


Toată ziua ne-am bucurat de o vreme excelentă pentru bicicletă: nici prea cald nici prea frig, un cer albastru presărat cu câțiva nori care să dea bine în poze. Lucrurile au început să se schimbe pe măsură ce ne-am apropiat de Golubăț.

Norii de furtună se vedeau în depărtare, adică fix unde trebuia noi să ajungem 🙂 Vedeți imaginea de mai jos ce ploaie trăgea în depărtare. Great… Așa că am accelerat ritmul, eu am mai lăsat-o cu fotografiatul și am dat la pedală mai serios, că doar nu era să avem ghinion fix acuma pe final 🙂


După 6 ore ajungem la cazare, situată la 1 km înainte de Cetatea Golubăț, obiectivul nostru final. Cazarea a fost cam groaznică, având camere și facilități învechite. Pentru o noapte e ok un pat cât de cât și un duș 🙂 Am comandat pleșkavița însă ne-am cam dezamăgit. Am mâncat mult mai bună la Timișoara 😀

La 30 de minute după ce ne-am cazat a început o furtună violentă, cu tunete, fulgere și ploaie torențială. Am avut noroc să fim la adăpost 😀 După aprox. o oră ploaia s-a oprit și am apucat să mergem pe jos până la Cetatea Golubăț prinzând ultimele raze de lumină


În mod normal acest traseu îl faci în sub 5 ore, ceea ce am și făcut când ne-am întors duminică înapoi la Tekija unde am lăsat mașina. Ei bine, ‘făcutul de poze’ ne-a întârziat destul de mult la dus, dar eu zic că a meritat fiindcă vă pot arăta și vouă ce locuri frumoase există!

Cetatea Golubăț este o frumusețe așezată fix pe malul Dunării. De fapt, drumul pe care noi am venit trece chiar prin cetate. Când am fost noi, cetatea era în plin proces de restaurare, iar înainte de cetate a fost construit un tunel pe unde va fi deviată circulația astfel încât turiștii să poată vizita cetatea în siguranță.

Este o imagine spectaculoasă să-i vezi zidurile pornind din apele Dunării și cucerind versantul abrupt de stâncă turnuri înalte și groase și ziduri impenetrabile. Cetatea este parțial inundată din cauza construirii barajului Porțile de Fier. De pe malul românesc puteți admira cetatea din zona localității Coronini.

Ca să vă faceți o idee mai bună asupra traseului vă punem la dispoziție și înregistrarea GPS sub formă video obținută cu ceasul cu GPS SUUNTO.
 



Traseul nostru pe hartă:

Lasă un răspuns