Delta Dunării via Sf. Gheorghe – plajă infinită, relaxare, libertate

În vara lui 2014 am fost pentru a doua oară în Delta Dunării, de data aceasta puțin mai pregătiți să vă raportăm și vouă cum a fost 😀 Delta Dunării este probabil principala carte de vizită a turismului românesc. Nu ne putea scăpa deci un articol din părticica de Deltă pe care am văzut-o noi, la Sfântu Gheorghe.

Drumul până în Deltă

Noi am ales să mergem la Sfântu Gheorghe fiindcă e o destinație pe care am mai testat-o în 2009 când am participat și la Festivalul Internațional de Film Anonimul care se desfășoară la Sfântu Gheorghe în luna August. Plecarea se face din Tulcea din port. la Sfântu Gheorghe se poate ajunge doar pe Dunăre, pe brațul Sfântu Gheorghe.
 
Noi tot timpul am luat bilete de la Navrom, compania de stat, dar din câte știu există și o companie privată care operează curse. Programul și prețurile pentru cursele Navrom le puteți găsi pe site-ul oficial. Navrom-ul are două tipuri de nave: nava clasică sau catamaran. Noi la dus am nimerit catamaran și am parcurs cei 81 km de la Tulcea până la Sf. Gheorghe în 2.5 ore, ceea ce e foarte decent. Cu nava clasică se face mai mult, cam 4 ore la dus și vreo 5 la întors. Se face mai mult la întors fiindcă se merge împotriva direcției de curgere a Dunării.
 
catamaranul ne așteaptă
șantierul naval Tulcea
Tulcea – faleza din port
la revedere Tulcea

Dacă puteți alege, vă recomand să mergeți cu catamaranul fiindcă e mai rapid în primul rând și mai confortabil. Noi am stat pe scaunele de la pupă, partea din spate a navei. Vedeam cum făceam valuri imense de la viteza deloc de neglijat. Chiar mergi tare și pe o zi călduroasă e super tare să îți bată vântul în păr în timp ce admiri peisajul dobrogean: câteva dealuri aproape sterpe, fără prea multă vegetație, stuful de pe malurile Dunării, cele câteva localități cu foarte puțini localnici, copii bălăcindu-se în Dunăre.
 
Este o călătorie chiar plăcută cu catamaranul. În schimb cu nava clasică se merge la jumătatea vitezei catamaranului și dacă nimerești un loc unde te bate soarele ai cam încurcat-o. 4-5 ore e cam mult. Într-adevăr te poți plimba dintr-o parte în alta a navei, dar nu se compară cu catamaranul.

spre Sf. Gheorghe
spre Sf. Gheorghe
spre Sf. Gheorghe
 
Sfântu Gheorghe – relaxare, plajă infinită, libertate
 
Sfântu Gheorghe e un sat asaltat vara de turiști. Un sat unde ulițele nu sunt de pământ, ci de nisip fin. Un sat unde stuful pe post de acoperiș este ceva obișnuit. La câți turiști sunt m-am mirat că e așa de liniștit. E clar că nu vii la Sfântu Gheorghe pentru petreceri și gălăgie. Pentru așa ceva există Mamaia. E un loc perfect dacă vrei să vii la Marea Neagră în România și să te relaxezi.
 
Aici nu există muzică pe plajă, animatoare, cerșetori, vânzători ambulanți care să urle ce are mai de preț la vânzare. Nu există așa ceva. Singurul comerț, care a apărut mai recent, se află la intrarea principală pe plajă (nici măcar pe plajă) unde câțiva tineri au venit cu două containere pline cu gheață și îți vând apă, sucuri și bere. Atât. Fără muzică, fără gălăgie și nu pe plajă!
 
plaja din Sf. Gheorghe, infinită
plaja din Sf. Gheorghe, infinită
plaja din Sf. Gheorghe, infinită

Lumea care vine aici e foarte civilizată. Foarte civilizată, insist. Există tomberoane de gunoi la fiecare 50 de metri și cam atât îți trebuie. În rest, plajă cât vezi cu ochii. E incredibil să ai doar nisip extrem de fin (mai fin ca la Mamaia din cauza vărsării Dunării în Marea Neagră) cât vezi cu ochii. Te poți pune oriunde vrei fără să plătești ceva, fără să te înghesui. E unicat în România!
 
Marea este de asemenea extrem de similară cu Mamaia în sensul că trebuie să mergi destul de mult de la mal ca apa să devină adâncă. Așadar, din toate punctele de vedere aceasta e un loc perfect să vii cu copiii.
Locul meu preferat de pe plajă e punctul în care Dunărea se varsă în Marea Neagră. E un loc unic și e incredibil că poți ajunge acolo pe jos. De la intrarea principală pe plajă faceți dreapta și mergeți pe plajă cam o jumătate de oră cu tot cu admiratul peisajului. Aici Dunărea se varsă în mare și marea i se împotrivește. Apar valuri din multe direcții din cauza acestui fenomen. E chiar impresionant.
 
După cum spuneam, nisipul aici este foarte fin datorită aluviunilor aduse de Dunăre. Probabil cel mai fin nisip din România. Cu siguranță cel mai fin pe care noi l-am simțit. Drept urmare șlapii fac cu greu față fineții nisipului fiindcă se afundă destul de tare și e aproape garantat că vor deveni victime. De fapt și ai noștri au devenit victime. Undeva la intrarea pe plajă am și văzut un băț pe care oamenii și-au agățat șlapii care au căzut victime (imaginea de mai jos). Mi se pare funny :))
 
șlapii, victimele nisipului ultra fin
portul turistic din Sf. Gheorghe

În 2014 am stat la o pensiune din sat, departe de plajă. Nici nu există construcții aproape de plajă. Cea mai apropiată e la 15 – 20 de minute de mers pe jos. Noi pe jos am făcut 45 de minute și am și renunțat. Adică era prea mult, așa că ne-am folosit de tractorașele cu vagoane care cărau turiștii la plajă în schimbul a vreo 4 lei dacă îmi amintesc bine. Destul de scump, fără bon fiscal, dar parcă n-aș face în fiecare zi 45 de minute dus, 45 de minute întors. Mai ales că în multe zile nu stăteam la amiază pe plajă. Deci ar veni 4 drumuri pe zi. Pe jos e mult, cu tractorașele e scump, dar na ,în concediu îți permiți 😀
 
brațul Sf. Gheorghe al Dunării
un Terra Nova superb care din 5 în 5 minute făcea o baie în Dunăre 🙂
un Terra Nova superb care din 5 în 5 minute făcea o baie în Dunăre 🙂

Sfântu Gheorghe beneficiază mai nou și de un port turistic. Când am fost noi prima dată în 2009 coborai prin stuf :)) Iată că s-au mai modernizat și au construit și așa ceva. Am văzut că veneau unii cu șalupe private și intrau direct în cel mai luxos hotel din localitate. Noi când am fost în 2009 am stat cu cortul la Dolphin Camping pentru că aici se ținea și Festivalul de Film Anonimul. Este foarte fain aici. Ai toate condițiile: ai toalete, dușuri, restaurant, spațiu verde. E fain mai ales dacă prinzi și festival și stai toată noaptea la proiecții de filme 😀 Campingul are în dotare și câteva căsuțe de două persoane, dar era fully booked în 2009.
 
Tot menționez de 2009 fiindcă în 2014 când ne-am întors dăduseră faliment și nu te mai puteai nici caza și nici festival nu s-a mai ținut. Cu bucurie vă informez că acum s-a redeschis și eu vă recomand să veniți aici. Pentru atmosferă, pentru civilizație și pentru că e cel mai aproape de plajă! 🙂 Există și Green Village lipit de Dolphin Camping și care are același proprietar doar că micuțul sătuc este unul de lux, dar foarte foarte frumos amenajat și gândit. Vă lămuriți voi uitându-vă pe cele două site-uri 🙂
 
Aventură în Biosfera Delta Dunării
Dacă tot am venit în Deltă păi apoi să și vedem lucrurile pentru care este celebră aceasta: flora și fauna. De altfel Delta Dunării este a doua ca mărime și cea mai bine conservată din Europa. Face parte din patrimoniul mondial UNESCO.
 
Flora Deltei este specifică zonelor umede: stuf, papură, rogoz și salcie pitică. Noi împreună cu niște tineri turiști am închiriat o barcă cu motor și ghidul ne-a dus să vedem Laguna Sacalin. Costă câțiva zeci de lei de persoană. În jur de 50 de lei, dar merită să faceți o astfel de excursie dacă tot ai bătut atâta drum până aici! 🙂
La început am intrat pe unul din multele canale ale Dunării numit Gârla Turcească. Este destul de lat și aici mergi cu viteză și vezi mai multă vegetație. Am întâlnit și câteva egrete rătăcite. Sincer începusem să fiu dezamăgit fiindcă nu prea vedeam faună.
 
M-am grăbit puțin cu dezamăgirea fiindcă nu după mult timp am intrat în Laguna Sacalin și am văzut multe egrete, mulți pelicani și alte păsărele care nu știu din ce specie fac parte. Am intrat brusc într-o lume foarte bogată și plină de viață. Aici barca aproape și-a oprit motorul fiindcă păsările își fac cuiburile pe nuferii care să găsesc din abundență aici. Dacă ar merge prea tare, valurile cauzate de barcă ar distruge cuiburile pe lângă faptul că ar speria păsările.
Am stat și am admirat în special pelicanii. Nu mi-am imaginat că sunt așa de mari, dar sunt, credeți-mă. Mi se pare uimitor că se ridică de la sol. Am fost foarte privilegiați să îi putem admira destul de aproape. Este o experiență extraordinară să vezi aceste păsări minunate în mediul lor natural.
 
Apoi ne-am apropiat de buza de pământ care separă laguna de mare și am mers cam 100 de metri pe jos prin apă până la glezne. E incredibil să pășești cu picioarele la granița dintre Dunăre și Marea Neagră. Ajunși pe fâșia de pământ am văzut vaci, cai și măgari!!! What?!! Mă gândeam cum naiba au ajuns acolo. Simplu: au înotat! Am învățat o chestie nouă în acea zi :))
 
Mai jos vă pun la dispoziție mai multe fotografii cu flora și fauna pe care noi am văzut-o aici. 
 
Delta Dunării e incredibilă și noi am văzut o foarte mică parte din ea. Aceasta chiar e o bogăție enormă și e păcat să nu veniți să o vedeți într-un concediu relaxant la Sfântu Gheorghe 🙂

Lasă un răspuns