Lacul Gâlcescu – turcoaz de Parâng

În cadrul excursiei noastre pe șoseaua Transalpinadespre care v-am povestit deja, am decis că nu ne stă bine să vedem frumusețile Parângului doar prin geamul mașinii, așa că am decis să facem un traseu la unul din lacurile din zonă: Lacul Gâlcescu.

Informații utile pe scurt:
 
Data: Septembrie 2013
Durata: 7 ore (dus-întors, cu tot cu pauze de poze & relaxare)
Surse de apă: deasupra lacului Vidal este o cascadă de unde poți alimenta
Dificultate: medie (singura porțiune mai dificilă este în Hornul Lacurilor)
Traseu (dus-întors, același traseu):
Transalpina – Vf. Iezer (2157 m) – sub Vf. Mohoru (2337 m) – Vf. Pleșcoaia (2250 m) – sub Vf. Setea Mare (2365 m) – 2 ore
sub Vf. Setea Mare (2365 m) – Hornul Lacurilor – Lacul Vidal – Lacul Gâlcescu – 1 oră
 
Vf. Mohoru (2337 m)

Începutul acestui traseu se face fix de lângă o stână semi-permanentă de lângă șoseaua Transalpina. Noi eram cu Hany, cățelușa noastră labrador, pe acest traseu. Ghinion, fix când coborâm din mașină tocmai treceau prin zonă doi dulăi de la stână așa că a fost o adevărată aventură să o facem pe Hany nevăzută și să pornim repede pe traseu nedetectați. Am reușit până la urmă.

Nici n-ai pornit bine pe traseu că te și așteaptă prima urcare din seria care avea să ne aștepte. Prima, pe Vârful Iezer (2157 m). Se zice că prima oră pe un traseu de munte e cea mai grea. În acest timp organismul se obișnuiește cu efortul și după ora aia magică e numai lapte și miere…. Hmmm, nu știu dacă e chiar așa însă cert e că traseul ăsta te ia destul de tare din prima. Odată ajunși pe vf. Iezer am făcut o pauză după urcușul susținut. De aici ni se deschide o panoramă superbă spre serpentinele Transalpinei din zona pasului Urdele (cel mai înalt punct al vreunei șosele din România la 2145 m altitudine). Tot de aici din vârf vedem și Vf. Mohoru (2337 m), foarte impunător și masiv, dar pe care din fericire nu trebuie să îl urcăm fiindcă traseul trece pe sub el pe curbă de nivel.

La ce te uiți??!! serpentinele alea faine…
Vf. Iezer (2157 m) – vedere spre Vf. Mohoru (2337 m)
E un pic frustrant că după vf. Iezer trebuia să cobori din nou și apoi iarăși să urci până la curba de nivel care trece pe sub Vf. Mohoru. După ce am ajuns pe curba de nivel dăm nas în nas cu o turmă de oi. Hany evident că avea chef să dea buzna în turmă și să le alerge puțin…puțin mai mult…Unde sunt oi, sunt și câini așa că am legat-o și am fugit cu ea urcând mai sus decât pe unde ar fi fost traseul în mod normal astfel încât să evit turma. Chestia aia m-a sleit puțin de energie, dar trebuia făcută 🙂

Se merge destul de plat până la intersecția cu marcajul. Sunt priveliști frumoase de aici și fiindcă partea până la Hornul Lacurilor e plimbărică profităm la maximum de ea și facem poze, ne jucăm cu Hany. Hany încontinuu alerga de la mine la Anca și invers. Ea a făcut dublul distanței în tura asta. I-a plăcut foarte mult, a fost prima ei tură pe munte și s-a simțit extraordinar

Hany in action
pe triunghi rosu spre Hornul Lacurilor

Trebuie părăsit marcajulimediat după ce traseul cotește larg spre dreapta și se urcă puțin până pe un platou unde n-ai cum să ratezi pietrele acestea cu marcajul. Nu prea ai cum să le ratezi fiindcă sunt singurele pietre de pe acest platou înierbat (imaginea de mai sus). De aici se continuă până se ajunge în cea mai abruptă porțiune: la Hornul Lacurilor
 
Hornul Lacurilor este o scurtătură spre Lacul Gâlcescu și nu vă recomand să mergeți pe aici dacă nu sunteți echipați cu bocanci și bețe de trekking. Nu știu cât de bine vă puteți da seama din a doua imagine de mai jos cam cât de abrupt e, dar credeți-mă pe cuvânt că nu e plimbărică. E grohotiș, sunt mici firișoare de apă care ies din pământ și udă pământul și grohotișul, ceea ce complică foarte mult situația. E foarte, foarte ușor să aluneci. De aceea trebuie să aveți bocanci pentru a avea o aderență bună și bețele de trekking pentru a vă echilibra mai ușor și sprijini. Oricum înainte de a porni prin Hornul Lacurilor puteți admira priveliștea din căldarea de mai jos spre Lacul Gâlcescu (cel din spate) și Lacul Vidal. Ele comunică după cum se poate vedea și în imaginea de mai jos. 
 
Lacul Vidal & Lacul Gâlcescu
Hornul Lacurilor (văzut de jos)
Lacul Vidal & Lacul Pencu

Spuneam mai devreme că varianta prin Hornul Lacurilor este o scurtătură. Alternativa este să se continuie traseul pe marcajpe sub Vf. Setea Mare (2365 m) apoi Vf. Setea Mică (2278 m), în final ajungându-se în Șaua Piatra Tăiată unde este o intersecție între mai multe trasee:,și. Ca să ajungeți la Lacul Gâlcescu trebuie să urmați marcajulcare cotește brusc la dreapta. Noi nu am făcut această variantă de traseu și pot să estimez că se face cam cu o oră și jumătate în plus pe un sens (3 ore în plus dus-întors) față de varianta prin Hornul Lacurilor, însă este mult mai domol. Totuși trebuie să vă contorizați bine timpul și să știți dinainte toate variantele și cât durează fiecare.
 
Revenind la incursiunea noastră prin Hornul Lacurilor, coborârea este destul de anevoioasă, am mers destul de încet și cu multă grijă. Eu când mă informasem despre acest traseu și citisem despre Hornul Lacurilor aveam emoții pentru Hany. Nu știam cum o să se comporte pe porțiunea asta abruptă. Se pare că îngrijorările mele au fost complet nefondate fiindcă un câine are tracțiune 4×4 și un centru de greutate jos. Prin urmare nu a avut nici cea mai mică problemă pe această porțiune…a fost plimbărică pentru ea : ))) Ușor, ușor am ieșit din Hornul Lacurilor însă nu am ajuns încă. Ma aveam de coborât destul de mult și abrupt însă nu la fel ca prin horn. După ce ieși din horn vezi că de fapt căldarea ascunde trei lacuri, nu două așa cum se vedea de sus. Lângă Lacul Vidal este și Lacul Pencu, cel mai mic din cele trei, dar foarte frumos.
 
cascadă de unde poți alimenta între Hornul Lacurilor și lacul Vidal
Lacul Vidal

Lacul Vidal (imaginea de mai sus) este fermecător, foarte limpede și cu o culoare turcoaz. Continuăm prin dreapta Lacului Vidal (între Lacul Vidal și Lacul Pencu) printre jnepeni spre Lacul Gâlcescu. În câteva minute ajungem la obiectivul turei și ne bucurăm de frumusețea locului. Începem printr-o binemeritată pauză de masă și relaxare. Si pentru noi și pentru Hany. Lacul este foarte mare și priveliștea spre creastă stâncoasă este impresionantă. Ai ce admira aici. Din câte știu Lacul Gâlcescu este cel mai mare din Munții Parâng, situat la 1925 m altitudine, având o suprafață de peste 30.000 mp și având o adâncime maximă de 9.3 m.

Am înconjurat lacul astfel încât să îl surprindem din cât mai multe unghiuri și în fiecare unghi era ceva frumos. Combinația între apa lacului și creasta stâncoasă, din orice unghi ai privi, este spectaculoasă. Am poposit aici cel puțin o oră, ne-am mai întâlnit cu un grup de turiști care au venit la lac pe traseul ocolitor pe care vi l-am descris mai sus. Hany a fost imediat prezentă în mijlocul lor pentru a se juca cu ei 🙂 Mai jos aveți câteva imagini cu Lacul Gâlcescu:

Lacul Gâlcescu
Lacul Gâlcescu
Lacul Gâlcescu
Lacul Gâlcescu

Am stat cât am putut de mult aici la lac și pentru că ne-a plăcut locul foarte mult, dar și pentru că ne gândeam că la întoarcere trebuia să urcăm prin Hornul Lacurilor, gând care nu ne era prea pe plac. Încet, încet am pornit. Și până la horn e de urcat și când ajungi la horn și vezi cât ai de urcat îți cam vine să o lași baltă. Totuși ne-am auto motivat să urcăm și am mers destul de în forță. La urcare e mai puțin periculos decât la coborâre fiindcă șansele să aluneci sunt mai mici. Dezavantajul e că e mai solicitant să urci, evident.
 
Odată ajunși deasupra ne-am oprit într-un loc de belvedere de unde se vede frumos căldarea care găzduiește Lacul Vidal și Lacul Gâlcescu și deasupra ei, creasta Parângului. Poate o dată o să continuăm traseul pe marcajpână pe Vârful Parângul Mare (2519 m, al 4 – lea din România). Aia ar fi o tură de 2 zile. În acest loc ne-am așezat și am mai stat vreo jumătate de oră să ne tragem sufletul după urcarea prin horn. Super fain locul. Din acest loc e imaginea de la începutul articolului. În timp ce noi ne odihneam a venit un grup de turiști care ne-au abordat întrebându-ne dacă pe aici se ajunge la Lacul Gâlcescu. I-am confirmat ruta însă, uitându-mă la echipamentul lor, mai degrabă lipsa echipamentului (mai ales lipsa bocancilor), le-am recomandat să nu se aventureze prin horn dacă nu vor să riște o alunecare dureroasă pe stânci.
 
Reiterez faptul că e foarte important să ai echipament adecvat pe munte: bocanci, windstopper, geacă și pantaloni impermeabili sau water-repellant, bețe de trekking și tricouri din fibre sintetice (nu bumbac) astfel încât transpirație să se usuce foarte repede. Sunt investiții minime și nu trebuie cumpărat cel mai scump echipament pe care îl găsiți în magazin. Nu are rost să dai banii pe bocanci care fac față pe Mont Blanc și tu să mergi doar prin Parâng, Făgăraș, ș.a.m.d
 
Lacul Gâlcescu (văzut de deasupra Hornului Lacurilor)
Lacul Vidal (văzut de deasupra Hornului Lacurilor)
creasta Munților Parâng

Cât timp am făcut pauză deasupra hornului le-am mai făcut câteva poze lacurilor și crestei după cum vedeți în imaginile de mai sus. Un loc mega fain de relaxare și de panoramă și un loc bun să te oprești dacă nu vrei să cobori până la lacuri! 🙂
 
Ne-am întors fix pe același traseu, așa langsam cum zice neamțul. Am mai făcut o pauză de mâncare undeva între Vf. Pleșcoaia și Vf. Mohoru. Am coborât un pic înspre sud ca să ajungem sub creastă fiindcă bătea vântul foarte tare și am găsit o stâncă în spatele căreia să ne adăpostim. După ce ne-am așezat acolo Hany a luat somn instant și sforăia ca un om. Era ruptă de oboseală. Nici nu mă mir având în vedere câte ture a făcut între mine și Anca. Totuși când am terminat de mâncat, s-a trezit și a continuat traseul la fel de voioasă. Când am ajuns înapoi pe Transalpina la mașină și am băgat-o în mașină a luat iarăși somn până la cazarea noastră din Rânca. Era terminată. Oricum s-a descurcat impecabil pentru primul ei traseu pe munte de 8 ore 🙂
 
Hany  :))
 
Harta cu traseul:

Transalpina – Vf. Iezer (2157 m) – sub Vf. Mohoru (2337 m) – Vf. Pleșcoaia (2250 m) – sub Vf. Setea Mare (2365 m) – Hornul Lacurilor – Lacul Vidal & Lacul Pencu – Lacul Gâlcescu – retur

Lasă un răspuns