Moneasa – respirând cel mai curat aer din România si o plimbare pe Platoul Tinoasa

Așa s-a nimerit de 1 Mai 2016 că nu am apucat să ne facem planuri și ne-a tot măcinat pe noi ideea că nu se poate să nu facem o excursie, măcar undeva aproape de casă. Așa că am decis să mergem la Moneasa, la 100 km distanță de Arad pe care i-am făcut în 2 ore cu mașina.

Despre Moneasa se spune că are cel mai curat aer din România, cel mai bine oxigenat și vă spun drept că de fiecare dată când vin aici simt un cu totul alt aer, total diferit față de oriunde am mai fost. E intens și te lovește o stare de moleșeală. Să nu mai zic că dacă manânci ceva te ia cu somn instant. Deci clar, nu e o legendă treaba asta cu aerul curat! 🙂

E singura stațiune montană din județul Arad și se află la poalele Munților Codru Moma, grupă montană a Munților Apuseni. Pe lângă aerul curat, aici puteți găsi multă pădure și trasee turistice pe care să vă plimbați în liniște și să admirați natura care a fost foarte darnică cu acest loc.
 
Stațiunea în sine e destul de micuță, având câteva hoteluri renovate, altele noi și altele în conace absolut superbe. Pe toate le găsiți pe strada principală din stațiune. Mai există și un ștrand, unul din cele mai drăguțe în care am fost. E încojurat de pădure și iarbă tăiată impecabil. E un loc foarte liniștit, intim și relaxant. Există și un restaurant, șezlonguri și două bazine curate și faine. Chiar merită să vă relaxați aici.

Informații despre traseu:

Data: 1 Mai 2016
Traseu: Hotel Moneasa – Valea Megheș – Platoul Carstic Tinoasa – retur
Marcaj:+
Distanța: 5.5 km
Diferență de nivel: +400 m/ -400 m
Durata: 1.5 ore la urcare, ~ 1 oră la coborâre
Dificultate: ușor
 
Aveți de văzut și câteva peșteri, cariera de marmură neagră și roșie și celebrul lac (Lacul Liniștit) din centrul stațiunii unde vă puteți da cu hidrobicicleta sau cu barca. Noi am ales să facem un traseu lejer spre Platoul Carstic Tinoasa pe marcaj.
 
Traseul pornește din Moneasa, din dreptul Hotelului Moneasa și continuă pe drum forestier pe Valea Megheș. Inițial doream să ajungem și la Cabana Gaudeamus însă de data asta am fost cu cățelușa noatră labrador, Hany, și până la cabană se pare că sunt niște câini de la o stână și am decis să nu riscăm o eventuală agresiune.
Drumul urmează cursul apei cam jumătate din traseu, timp în care urcușul este foarte lin, aproape insesizabil. Susurul apei și sunetul păsărelelor din pădure îți induce o stare de bine, de relaxare.
 
Hany, labrador fiind, încontinuu avea tentația de a merge la apă. Uneori i-am făcut pe plac și am coborât până la apă. Are obsesia “pescuitului”, adică își bagă botul în apă în ideea de a prinde ceva, nu știu exact ce, dar e probabil instinctul rasei 🙂 Pe noi ne amuză teribil 😛
A doua jumătatea a traseului devine un pic mai abruptă, dar rămâne la un nivel extrem de ușor și de comod. Tot lat e, tot prin pădure, tot drum forestier, deci plimbărică 🙂
 
Pe drum întâlnim mai mulți turiști, câțiva dintre ei cu mountain bike-urile. Când i-am văzut mi-am amintit de o tură pe care voiam să o fac din Moneasa, să trecem munții până în județul Bihor și apoi să ne întoarcem tot peste munți, dar prin altă parte, înapoi în Moneasa.
Din mai și până când scriu acest articol deja am reușit să facem tura, a fost foarte spectaculoasă și promit că o pun în secțiunea de Cicloturism de pe site cât mai curând 🙂
 
Ajungem la panoul pe care îl puteți vedea în imaginea de mai jos și ne întâlnim cu un nene care stă într-o căsuță din partea dreaptă a drumului. Ne vede cu câinele și ne recomandă să ne oprim, noi spunându-i că vrem să ajungem la Cabana Gaudeamus. Ne-a avertizat că traseul trece aproape de o stână și e posibil să ne atace câinii de acolo fiind cu un câine după noi.
Așadar, am decis să abandonăm obiectivul pe ziua de azi și oarecum dezamăgiți că nu am ajuns niciunde am decis să ne întoarcem. Noroc cu nenea care ne-a spus că dacă o luăm a dreapta dăm într-un loc foarte fain: Platoul Carstic Tinoasa.
 
Am zis să vedem ce-i pe acolo și nu am regretat. A trebuit să trecem de gardul electric care separă drumul forestier pe care am venit de acest platou. Există un fel de poartă cu un element cauciucat într-un capăt de care apucați și trageți pentru a trece de gard. După ce treceți îl puneți înapoi astfel încât vacile și caii care pasc în zonă să nu iasă din teritoriul alocat lor 🙂
Pășim într-o lume foarte, foarte faină, ceva neașteptat. Din drumul forestier pe care am venit cotim dreapta și urmăm marcajulnu că ar fi vreo problemă de rătăcire, dar ca idee 🙂 Există un drumuleț care străbate iarba scurtă și moale a acestui platou.

La 5 minute după ce trecem de gardul electric ajungem într-un punct de belvedere (imaginea de mai jos) de unde putem urmări vacile și caii care pasc nederanjați în acest peisaj minunat. O depresiune lină înconjurată de pădure de foioase și de cele câteva stânci care răsar ca de nicăieri în acest univers verde. E un loc deosebit de fain și aici am făcut o pauză lungă de masă și am stat să admirăm peisajul și animalele. Vă zic că e de venit pe acest platou! 😛


Traseul pe hartă:

Lasă un răspuns