Lacul Valea lui Iovan și Izvoarele Cernei pe biciclete

Ajungem și la ultimul episod al trilogiei noastre Bike Tours în zona Retezatul Mic. După ce am trecut munții pe la Valea de Pești și am trecut prin spectaculoasele chei ale Sohodolului în prima zi și apoi am mers pe unul din cele mai pitorești drumuri din țară spre Cerna Sat în a doua zi, a sosit și cea de-a treia zi și ultima a turului nostru ciclistic pe munte 🙁 Ultima zi nu era în plan să fie cea mai grea, dar până la urmă așa a fost. În schimb a fost și al naibii de spectaculoasă și frumoasă 😀

Informații utile pe scurt:

Data: 1 Iunie 2015
Traseu: Cerna Sat – Cheile Corcoaiei – Lacul Valea lui Iovan – Izvoarele Cernei – Complex Turistic Cheile Buții
Distanța: 58 km
Durata: 10 – 11 ore (cu multe, multe pauze, push-bike vreo 8 km, vizitat Izvoarele Cernei)
Diferență de nivel: +890 m/-500 m
 
Luni dimineața, pe 1 Iunie, ne pregătim să “atacăm” ultima zi a traseului cu forțe cât de cât proaspete. În principiu, traseul n-ar fi trebuit să fie greu, însă nu a fost chiar așa. În primul rând ne-am oprit imediat după ce ieșim din Cerna Sat la Cheile Corcoaia. Niște chei foarte spectaculoase și foarte scurte despre care am scris deja un articol 😀 Vedeți și indicatoarele din imaginile de mai sus. 
 
Apoi am continuat spre Lacul Valea lui Iovan. E o urcare destul de ușoară până la baraj însă, nu știu de ce, cam toți eram destul de rupți în acea dimineață. Urcăm destul de lejer, poate prea lejer :)) Eram oarecum grăbiți fiindcă în aceeași zi trebuia să ajungem și la Timișoara. Drumul spre baraj este în mare parte de pământ însă la un moment dat începe o coborâre și pe această porțiune am găsit plăci de beton cam distruse. Mai bine era tot de pământ drumul ca să fiu sincer : )))
Destul de zdruncinați după drumul cu plăci de beton ajungem și la impunătorul baraj de la lacul Valea lui Iovan. Lacul de acumulare este imens și el. Ne-am dus puțin pe baraj și cât vezi cu ochii doar apă. E foarte frumos și apa lacului este de culoarea smaraldului, foarte curată ceea ce nu e de mirare fiindcă ne aflăm literalmente în mijlocul pustietății. Pe aici nu prea ajung turiști, nimeni nu prea vine să facă trasee pe jos pe aici fiindcă distanțele sunt foarte mari și eu unul n-aș înnopta cu cortul prin pădurile astea sălbatice :)) Aici e de mers doar cu biciclete de munte sau cu mașini foarte capabile de offroad! 🙂
 
Din acest punct ne așteptau 20 km de drum care înconjoară Lacul Valea lui Iovan pe partea stângă și ajunge la Izvoarele Cernei. Totuși înainte de a porni dăm nas în nas cu un panou mare și galben de avertizare (cel din imaginea de mai jos). Ne amenință cum că drumul e îngust, sunt căderi de pietre și e cu denivelări și că ar fi oarecum închis :)) Hmmm, ce să facem? L-am ignorat :)) Pentru următorii 20 km parcurgem drumul care șerpuiește pe malul acestui lac foarte frumos. Majoritatea traseului e prin pădure așa că rare au fost locurile unde am putut vedea câte un pic din apa lacului și a ei culoare magică. Totuși câteva imagini puteți vedea ma jos 🙂
La ceva timp după ce trecem de baraj ajungem la o bifurcație unde am găsit și un indicator (imaginile de mai sus). Noi facem dreapta, peste pod, spre Câmpu lui Neag și Izvoarele Cernei. Drumul este destul de lejer, în cea mai mare parte plat și în câteva locuri izolate mai nimerim noroi, dar prin care se poate înainta fără mari probleme. Ca sfat, în aceste poțiuni cu noroi, trebuie să mențineți o viteză constantă ca să treceți fără să vă împotmoliți. Se abordează într-o viteză mică, gen a 2 – a, a 3 – a sau a 4 – a astfel încât dacă cumva vă dați seama că urmează să vă împotmoliți să puteți cu ușurință să învârtiți de pedale pentru a ieși de acolo.
 
Pădurea e foarte deasă și cu greu zărim printre frunze smaraldul apei lacului. Dar e foarte fain, și mergem destul de relaxați pe acest drum perfect de biciclit prin pădure. La un moment dat, auzim din spatele nostru sunete de motoare și ne dăm la o parte. Când ajung în dreptul nostru vedem că sunt un grup mare de motocicliști și cu ATV-urile și cu mai multe mașini de teren. Am stat cu ei puțin de vorbă. Erau stăini din Olanda, Germania și Irlanda și ne-au spus că au venit în România pentru a se distra prin offroad, prin munți, prin păduri, prin râuri :)) Cam pe oriunde de fapt. Ne-au spus că au pe GPS-urile lor trasee de offroad care cumulat au peste 2000 de km pe care planificau să îi parcurgă în România. Așa da viață! 😀
 
Apropo de GPS-uri: la un moment dat iarăși ne-am întâlnit cu ei în timp ce făceau o pauză. Era la o bifurcație și eu aveam ceasul meu Suunto cu ajutorul căruia făceam navigarea. Mi-am dat seama că și ei au același traseu ca și noi și voiau să ajungă la Câmpu lui Neag. Ei au zis că trebuie să facă dreapta pe un drum ce părea să coboare la lac, iar eu m-am uitat pe ceas și am mers puțin în față să văd pe unde mă ghidează ceasul. Am văzut că trebuie să mergem în față/ușor stânga în loc să o luăm prin dreapta pe unde au zis ei. Le-am spus și lor acest lucru, dar ei nu și nu și s-au dus prin dreapta. Noi am continuat și după nici 20 de minute auzim iarăși motoarele lor. De fapt și-au dat și ei seama că au luat-o greșit și că avusesem dreptate! :)) Suunto wins 😀
Am cam avut de toate în această porțiune în care am ocolit lacul: pădure deasă, lacul și a lui apă de culoare magică, pereți înalți de stâncă, cascade care se vărsau în lac și auzeam doar sunetul apei, nu vedeam și cascada în sine din cauza pădurii. Am avut și dealuri înierbate pitorești. Chiar e un drum foarte, foarte plăcut, dar e de mers cu încă 2-3 oameni fiindcă este o zonă foarte izolată, unde există animale sălbatice și e întotdeauna bine să fie un grup de minimum 3 oameni astfel încât dacă apar accidente cel accidentat să poată fi transportat. Asta așa, tot ca și un sfat pe care noi îl punem în practică. Mai sus puteți vedea ultimele imagini de pe acest drum care înconjoară lacul. Acolo unde e prima poză de mai sus, cea cu un ochi al lacului, e un loc foarte frumos și pitoresc și pun pariu că poți face o baie pe cinste. Chiar este și o potecuță la dreapta să cobori acolo, dar din păcate timpul ne presa și a rămas să mergem acolo altădată 🙁
 
Imediat după locul unde e făcută prima poză de mai sus începe coborârea spre Izvoarele Cernei. Întotdeauna mi-am dorit să ajung aici și pentru mine a fost locul unde voiam să ajung cel mai mult în acest tur. Am auzit multe și eram curios să văd cum e aici. Vă pot avertiza că e foarte tare! Și la propriu și la figurat. Citiți în continuare să vedeți de ce 😀
Trecem un pod peste Cerna și imediat după acesta cobori chiar pe malul Cernei. Deja se aude vuietul. Imediat se și vede vuietul :)) Trecem din nou Cerna spre Izvoare pe un pod improvizat din trunchiuri de brazi și mergem spre sursa vâltorii albe pe care o vedeți și în imaginea de mai sus. Ne lăsăm bicicletele în iarbă și continuăm pe jos fiindcă urmează o zonă cu bolovani. Urcăm pe bolovani și vedem cum din toate părțile țâșnește apă. De la rădăcinile copacilor, din pământ pur și simplu, dintre bolovani, de peste tot vedeai vâltoarea albă care iese cu forță la suprafață. Un fenomen cu adevărat impresionant!
 
Pe lângă efectul vizual genial mai e și sunetul. Cum se aude!!! Nu mi-a venit să cred. Pur și simplu nu te puteai înțelege cu o persoană aflată la un metru. Așa de tare este vuietul. Ți se ridică părul așa de tare simți forța Cernei care iese la suprafață. Eu aș veni aici la Izvoarele Cernei doar ca să văd acest fenomen incredibil! Așa de mult ne-a plăcut. De altfel aici am și făcut o pauză mai lungă pentru mâncat și am admirat priveliștea cu Cerna învolburată și am ascultat-o în special 🙂 Cum cobori de la izvoare înspre albia principală există și o moară foarte frumoasă pe celălalt mal pe care o puteți vedea în imaginile de mai jos.
Pauza lungă nu a făcut decât să amâne inevitabilul: urcarea cruntă de la Izvoarele Cernei și până la poalele Muntelui Oslea. Ne aștepta o urcare cu diferență de nivel de +640 m în 10 km. Nu pare mult, dar drumul este anevoios, cu mult pietriș prin care e aproape imposibil să îți ții echilibrul pe bicicletă mai ales pe căldura pe care am prins-o noi. Era de-a dreptul sufocant și cred că mai mult de trei sferturi din această urcare am făcut-o pe lângă biciclete. Până aici parcurseserăm 30 de km și eram deja destul de obosiți. Așa că urcarea asta i-a pus capac, mai ales că se acumulase și oboseala din precedentele două zile.
 
Anevoios, am făcut un push-bike de toată frumusețea pe aici. Am mai întâlnit oameni pe motociclete, cu mașini offroad și chiar cu mașini normale ceea ce m-a șocat. Nu știu exact cum au putut parcurge acest drum. Mi se pare foarte accidentat și sunt o grămadă de locuri unde te poți împotmoli în special din cauza pietrișului.
Am parcurs și zone de pădure foarte dubioasă. Unul din coechipieri era destul de speriat de această porțiune din cauza urșilor din zonă. Fiindcă locul e foarte izolat șansele sunt ca urșii de aici să nu prea fi întâlnit oameni și să acționeze violent la o eventuală întâlnire. Ne-am luat măsuri de precauție minimale și anume am vorbit, am mai strigat astfel încât dacă era vreun Moș Martin prin apropiere să nu îl luăm prin surprindere și să îi dăm timp să se retragă în pădure.
 
Pe măsură ce ne apropiem de poalele Oslei peisajul devenea din ce în ce mai stâncos. De altfel pe drum erau și prăvălite câteva stânci de undeva din peretele din dreapta noastră. În partea stângă era ditamai prăpastia și se deschideau văi cu munți acoperiți de vegetație superbă. Priveliștea ne-a luat ochii și ne-a făcut să ne oprim de mai multe ori să o admirăm. Cu ocazia asta ne mai și odihneam. Dar a fost frumos, foarte frumos. Imagini de pe drumul de push-bike puteți vedea și sus și jos 🙂
După kilometri întregi de push-bike am ajuns într-un loc plat. Aici toți am crezut că e culmea pe care o tot așteptam. Din acea culme urma să avem coborâre până la Complexul Turistic Cheile Buții. Adică 17 km de coborâre. Locul unde am crezut noi că e șaua respectivă e în imaginea de mai jos. Ne-am echipat cu haine mai groase fiindcă așteptam viteza coborârii și prin urmare ne-ar fi fost prea frig doar cu tricouri. Eram așa de bucuroși de nici nu vă puteați imagina.
 
Ei bine, am pornit spre ce părea a fi coborârea mult așteptată. Într-adevăr prima parte am coborât, dar nu foarte mult, apoi părea plat, noi pedalam de numa. Aveam cam 12-13 km/h. Ne întrebam ce naiba de coborâre e asta încât pedalam de numa și aveam doar 12-13 km/h??? Răspunsul era simplu: nu era coborâre, era urcare :)))) Noi băgam ca nebunii și în entuziasmul nostru nu ne dădeam seama că noi de fapt urcăm. A fost cel mai stupid moment ever!!! :)) Până la urmă din locul unde credeam noi că era culmea mai erau de fapt cam 3 km până în culmea adevărată!!! Vai ce țeapă ne-am luat că nu cred că o s-o uităm prea curând :))
Culmea poate fi recunoscută destul de ușor fiindcă e un fel de poiană înconjurată de pădure și e o stână și niște băncuțe de odihnă acolo. De aici n-am mai făcut poze până la sosirea la Complexul Turistic Cheile Buții (imaginea de mai jos). Prima parte a coborârii e destul de tehnică. E abruptă și e plină cu piatră și stânci pe drum. Deci e destul de ușor să te dezechilibrezi. Așa e cam 2 – 3 km din culme. Apoi începe asfaltul impecabil care trece prin niște chei foarte frumoase și în final ajungem la mașinile noastre care ne-au așteptat cuminți la Complexul Turistic Cheile Buții tocmai pe când soarele începea să apună. La țanc! :))
 
După vreo 7 pizza comandate la restaurant ne-am simțit capabili să o luăm la drum înapoi spre Timișoara. A fost o aventură extraordinară. Am văzut locuri foarte frumoase, am făcut o echipă foarte faină și cred că ne vom aminti multă vreme de acum încolo de acest tur de 3 zile. Sper că v-a plăcut și vouă aventura noastră cu bicicletele pe munte și dacă aveți întrebări folosiți cu încredere secțiunea de comentarii de mai jos și vă vom răspunde în cel mai scurt timp.
 
Mulțumim că ne citiți și nu uitați: Vizitați România că îi tare faină!
 
Harta:

0 Replies to “Lacul Valea lui Iovan și Izvoarele Cernei pe biciclete”

  1. Salut. Traseul GPX nu se poate downloada. Poti re-uploada?
    Multumesc

  2. Ciao. Am incercat pe mai multe browsere, Chrome, Firefox si Internet Explorer si functioneaza foarte bine. Trebuie sa dai click pe "Descarca traseu (GPX)" si vei putea descarca. POate ai ceva setari la browser care blocheaza ferestrele popout. Let me know dc e totul in regula 🙂

Lasă un răspuns