Bike Tours Padiș – Ziua 2: Răchițele și cascada Vălul Miresei

Continuăm tura în Apuseni începută aici. În a doua zi am planificat să trecem din județul Bihor în județul Cluj și să ajungem în localitatea Răchițele unde aveam cazare. De fapt punctul culminant era Cascada Vălul Miresei din apropiere de Răchițele pe care îmi doream demult să o văd.

Informații utile pe scurt:

Traseu: Cabana Brădeț – IC Ponor – Doda Pilii – Giurcuța de Sus – întoarcere – Răchițele (harta la sfârșitul articolului, ca de obicei)
Distanța: 48 km
Diferență de nivel: +915m/ -1207 m
Durata: 6 ore (cu tot cu pauze)
Data: 14 septembrie 2014
 
ultimele pregătiri înainte de start

La ora 10:17 fix am plecat de la cabană 🙂 Ploua mărunt de tot, dar a durat doar câteva minute și ne-am alarmat degeaba cu hainele impermeabile. Teoretic acesta e un drum județean: DJ 763 și tot teoretic e în plan să se asfalteze până la Răchițele. Momentan însă de la acel indicator și până la Răchițele este de pământ. Aproape tot fiindcă mai sunt câteva porțiuni foarte scurte cu asfalt.

așa-i frumos, să mai și aștepți 🙂
autostradă prin pădure

Continuăm pe drumul de pământ prin pădure în mare parte. E destul de sălbatic pe aici. Pădurile prin care trecem sunt de brad și molid. Totul e umed de la ploaia din ziua anterioară, dar nu e noroi. După aproximativ o oră de la plecare ajungem în satul de vacanță IC Ponor. Aici sunt câteva case răsfirate, unii oameni la grătar. Nu prea multă activitate. Trecem Someșul Cald care era învăluit într-o ceață subtilă foarte aproape de luciul apei, după cum puteți vedea în imaginea de mai jos. Ne-am oprit câteva minute doar să admirăm Someșul și apoi am continuat spre Doda Pilii, principalul punct de pauză pe ziua de azi.

Someșul Cald
curiozitate someșană

Am ajuns la Doda Pilii (ce nume ciudat…) după numai 20 de minute de la plecarea din IC Ponor. Aici ne-am oprit în centrul localității (bănuiesc) unde am găsit un panou de informare care arăta harta zonei și am studiat locurile și împrejurimile. Și pentru că din nou ne-am subestimat, ne-am dat seama că suntem cu mult înaintea programului, prin urmare Călin a venit cu ideea să facem un mic detour spre Giurcuța de Sus în ideea că vom avea undeva un punct de belvedere spre lacul Beliș-Fântânele.

Am cedat tentației de a vedea un posibil loc fain și am luat-o spre lac. Pe drum am văzut o grămadă de culegători de ciuperci. Aparent eram în plin sezon pentru această activitate. Fără să jignesc pe nimeni, dar oamenii ăștia păreau foarte dubioși, ca să mă limitez la un cuvânt elegant 🙂

spre Giurcuța de Sus să vedem lacul Beliș – Fântânele
harta zonei
tot timpul dreaptă 🙂

Prima parte a acestei ocoliri e pe un fel de platou, fără niciun copac. Apoi intrăm brusc în pădure și începem o urcare destul de serioasă pe un drum de macadam. Avea o fâșie de asfalt pe mijloc, lată de vreo 20 cm, deci numa bună pentru o roată de bicicletă :)) Problema noastră era că pădurea nu părea să se mai termine și scopul nostru era să vedem lacul de undeva de sus, ceea ce evident nu era posibil noi fiind în mijlocul pădurii.

În fine, am tot mers pe drum până ce, într-un târziu, am ieșit din pădure, cu vreun kilometru înainte să ajungem în Giurcuța de Sus. De la panoul informativ din Doda Pilii și până aici am făcut aproape o oră. Efortul nu a fost chiar inutil. Adică am avut o oarecare panoramă….spre coada lacului și era cam departe și nu se vedea extrem de bine, dar na, tot e ceva și asta :)))
 
spre lacul Beliș – Fântânele
spre lacul Beliș – Fântânele
apă bună, with a view

Am făcut câteva poze, ne-am plimbat un pic prin zonă, ne-am odihnit un pic și ne-am întors spre Doda Pilii. De data asta urcarea de la dus s-a transformat, evident, în coborâre la întoarcere. Vitezăăă. Am atins și 44 km/h ca viteză maximă și media a fost de 35 km/h. E ceva când mergi pe macadam și trebuie să rămâi în permanență cu roata pe acea fâșie de asfalt foarte îngustă. A fost foarte fain. Am ajuns înapoi în Doda Pilii în 25 de minute 😀

Ne-am hotărât să oprim tot la panoul informativ. Acolo era o MARE intersecție de vreo 3 drumuri. Părea un punct important al localității. Am mâncat, ne-am odihnit, ne-am hidratat am vorbit cu niște copii de la cabana Salvamont de lângă. O pauză foarte bună pentru fizic și moral. De la Doda Pilii continuăm spre Răchițele pe un drum care pare pregătit pentru o viitoare asfaltare. Este bun pentru biciclete, dar din păcate am avut ceva de urcat până într-o culme. Nu e o urcare abruptă. E destul de lină, dar constantă și lungă.

urcarea lungă până pe ultima culme înainte de Răchițele – greu dom’le, greu 🙂

Până în culme am făcut cam o oră de la Doda Pilii. Sunt cam 10 km. După cum vedeți pe fața lui Călin această ultimă urcare te cam sleiește de puteri, dar e doable. În culme este un fel de parcare și pe marginea drumului puteți să vedeți acest panou (imaginea de mai jos) care ne urează bun venit în Parcul Natural Apuseni. Loc bun să-mi aștept coechipierii și să ma odihnesc.

Ajung și ei după câteva minute, se odihnesc, se hidratează. Toate bune și frumoase mai ales că de aici încolo ne așteaptă doar coborâre și în prima parte este destul de serioasă 😀 Just the thing for me. Am prins peste 40 km/h pe porțiunea această, am și depășit o mașină.

culmea, apoi urmează coborârea spre Răchițele

Totul bine și frumos până când am intrat în Răchițele. Am ajuns în dreptul primelor case și aveam viteză destul de mare. Din stânga mea, din curtea unei case sare la mine un câine. Eu m-am speriat. Era de fapt sperietură combinată cu încercarea de a-l evita fiindcă a ajuns fix în fața roții mele. Am pierdut controlul și am căzut destul de rău. Bicicleta a suferit câteva lovituri, dar toate minore. Eu inițial am crezut că n-am nimic, însă după câteva minute a început să mă doară spatele și umărul destul de tare. Practic n-am m-ai putut urca pe bicicletă până la cazare. Am mers ultimii kilometri pe jos.

Sincer credeam că nu voi mai fi în stare să continui în a treia zi, așa de rău mă durea spatele și umărul. În fine, am ajuns la cazare la o pensiune aflată aproape de Cascada Vălul Miresei. Proprietarii pensiunii au fost niște oameni foarte drăguți și imediat cum au auzit că am căzut s-au oferit să îmi dea tot ce aveau ei prin casă ca să îmi treacă durerea. Au fost niște oameni excepționali și vă recomandăm să vă cazați la Pensiunea Șușman. Este un loc foarte primitor și cald și proprietarii sunt niște oameni de excepție.

Pensiunea Șușman
Pensiunea Șușman

Imediat ne-au făcut mâncare pe loc, ne-au servit cu afinată. A fost minunat. Fiindcă era duminică, noi eram singurii turiști cazați așa că toată pensiunea, cu sala de mese cu tot, era a noastră. A fost foarte fain. În timp ce proprietarii ne pregăteau nouă mâncarea am decis să mergem până la Cascada Vălul Miresei. Acesta era obiectivul principal al acestei zile. Accidentat cum eram, dar bine dispus de coechipieri, am luat-o la pas spre cascadă. În principiu se poate ajunge și cu mașina, dar ultima porțiune de drum e cu denivelări destul de mari așa că e recomandată o mașină cu gardă mai mare la sol. 

Cheile Văii Stanciului

Totuși, v-aș sugera să lăsați mașina unde se termină pensiunile pentru a vă bucura de aerul curat și peisajul extrem de frumos al Cheilor Văii Stanciului prin care se trece pentru a ajunge la cascadă. Sunt destul de spectaculoase. Ca orice chei, combinația dintre stâncă, îngustimea culoarului de trecere, apă și pădure este genială. Nouă cel puțin ne place foarte mult. De la pensiunea Șușman și până la cascadă am făcut aproximativ jumătate de oră, dar a fost o plimbare binevenită.

cascada Vălul Miresei

Este una din cele mai frumoase și elegante cascade din România, dacă îmi este permisă asocierea aceasta. Căderea de apă este de peste 30 de metri și are o treaptă intermediară după care se prelinge larg pe perete până la bază. În timpul ierni aceasta îngheață și este un excelent loc de escaladă pe gheață pentru amatorii acestui sport. Este în top 3 cascade pe care le-am văzut în România 😀

Mai jos vă puteți delecta cu imaginile de la cascadă și la sfârșit cu harta traseului urmat de noi în ziua 2. Urmează ultima și cea mai dificilă zi, sus pe creasta Apusenilor pe unde ne-am întors la Padiș. Stay tuned! 🙂

cascada Vălul Miresei
cascada Vălul Miresei

Harta cu traseul: Padiș – IC Ponor – Doda Pilii – Giurcuța de Sus – revenire spre Doda Pilii – Răchițele – cascada Vălul Miresei

Lasă un răspuns