MTB în zona Remeți – Lacul Leșu – Valea Iadului – Stâna de Vale

După ce v-am povestit despre prima zi a turului nostru cu bicicletele prin Munții Apuseni, în acest articol vă povestim despre cum a fost în a doua și ultima zi a acestui tur 🙂
 
Ziua 2 a fost mult mai spectaculoasă din punct de vedere al peisajului natural prin care am pedalat. În special ne-a impresionat Valea Iadului, cea prin care am trecut de la Lacul Leșu și până am ajuns la Stâna de Vale. Citiți ca să vedeți ce e așa fain aici 🙂

Informații utile pe scurt:

Data: 30 August 2015
Traseu: Remeți – Lacul Leșu – Valea Iadului – Cascada Iadolina – Cascada Vălul Miresei – Stâna de Vale – Budureasa
Distanța: 48 km
Diferență de nivel: +720 m/ – 855 m
Durata: 5 ore (cu pauze mai lungi la Cascada Iadolina și Cascada Vălul Miresei :D)
Timpi
– Remeți- Cascada Iadolina: 1,5 ore/19,5 km
– Cascada Iadolina – Cascada Vălul Miresei: 30 min/5 km
– Cascada Vălul Miresei – Stâna de Vale (început coborâre la poarta de lemn): 1 oră/7,5 km
– Stâna de Vale – Budureasa: 19 min/13 km
Dificultate: ușor/mediu (urcare continuă, dar lină până la Stâna de Vale, +720 m în 32 km)
Surse de apă: Remeți și în mai multe locuri pe Valea Iadului, inclusiv un izvor amenjat pe marginea drumului
 
A doua zi, dis-de-dimineață, pe la 10 jumate dăm pornirea :)) Da, la cât de rupți am ajuns ziua anterioară mă mir că nu ne-am trezit mai târziu 😀 Totuși, nu aveam de ce să ne grăbim fiindcă ziua de azi știam că va fi mult mai lejeră.
 
Dacă ziua anterioară s-a axat mai mult pe urcări criminale, offroad și tehnicitate, azi am planificat o tură de relaxare și de admirat peisajul. Asta e strategia noastră când planificăm astfel de ture: începem cu greul (urcarea cea mai grea) la început și apoi să vină plat, coborâri sau urcări lejere. Asta e rețeta noastră de succes 🙂
Urcăm pe asfalt puțin mai serios inițial până la barajul de la Lacul Leșu. O altă structură masivă din beton care ne-a impresionat. Ce ne-a impresionat și mai tare însă a fost faptul că Lacul Leșu este secat după cum puteți vedea în imaginile de mai sus.
 
Am aflat că este așa de câțiva ani fiindcă a apărut o fisură în baraj și risca să se rupă cu totul. Astfel că s-a luat decizia evacuării controlate a apei din lacul de acumulare. Din păcate, nu s-au găsit bani pentru ca barajul să fie reparat. A fost foarte ciudat și surprinzător să îl vedem așa, mai ales că pe Google Maps apare o mare întindere de apă. Arată creepy 🙂
După ce ne minunăm puțin la lacul secat și la pârâul de culoare pământie care curge prin mijloc, continuăm pe drumul 108J care șerpuiește de-a lungul lacului, prin pădure. A fost perfect! Ne-am mai întâlnit și cu câteva mașini pe aici, pe care le-am depășit, și care au ținut morțiș să își rupă suspensiile pe acest drum.
 
Teoretic de la Stâna de Vale ai putea veni până la Lacul Leșu cu mașina, dar n-aș recomanda fiindcă drumul e foarte prost, îngust în multe locuri și parțial afaltat. Noi însă ne-am văzut de treabă și am pedalat fericiți pe la umbra pădurii, printre stânci și pâraie care ne-au însoțit în permanență în această zonă extrem de sălbatică și frumoasă!
Urcarea e foarte lejeră, o adevărată plăcere să pedalezi pe aici vă zic sincer. N-am simțit oboseală, ci doar plăcere 🙂 După cum vedeți și în poze, mai există și câteva fâșii de asfalt, dar acestea lipsesc pe mare parte din drum. Nu vă faceți griji, pentru mountain biking e perfect! 🙂 
 
Mai trecem și printr-o porțiune neîmpădurită pe la coada lacului unde oamenii și-au construit cabane, după care intrăm din nou în pădure și continuăm pe Valea Iadului, o vale care o să ne rămână în amintire multă vreme! După aproape 20 km de la Remeți și vreo oră jumate de pedalat ajungem la perla Văii Iadului, Cascada Iadolina
Surpriză mare când am ajuns la Cascada Iadolina fiindcă ne-a așteptat o platformă metalică suspendată deasupra bazinului de vărsare al cascadei. O platformă de pe care ai un unghi ideal pentru a admira această frumusețe de cascadă și a sta câteva minute doar să o privești și să o asculți. E atât de frumoasă și de sălbatică încât mă mir că nu am mai auzit de ea până acum.
 
Apa din bazinul în care se varsă are o culoare fermecătoare. Culoarea smaraldului care îți cucerește ochii și sufletul. Apoi mai sunt bolovanii imenși prăvăliți deasupra cascadei care sporește gradul de sălbăticie pe care aceasta îl are. E foarte fain aici, merită să veniți să o vedeți! Sunt cam 11 km din Stâna de vale pe acest drum și puteți veni și pe jos sau cu biciclete fiindcă merită cu adevărat! 🙂
Există și o potecă spre cascadă pe care poți ajunge chiar până la apă. Noi, de altfel, n-am refuzat o mică răcorire în apa ei curată și limpede! O fost foarte, foarte fain! 🙂
 
La plecarea de la cascadă ne întâmpină o turmă de vaci foarte curioase ce-s cu extratereștri ăștia cu căști, mănuși și ochelari în mijlocul naturii sălbatice. Nu știu dacă au primit răspunsul, dar noi am fost fericiți să le vedem fiindcă și ele fac parte din pitorescul locului 🙂
Ne continuăm urcarea lină pe Valea Iadului. Aș putea spune că a fost cea mai plăcută urcare pe care am făcut-o vreodată! 🙂 Ești înconjurat de pădure, de stânci, de apă, de cascade și de liniște. Ce poți dori mai mult? Eu am rămas fascinat de această vale și cu siguranță voi mai reveni!
 
La 5 km depărtare de Cascada Iadolina și cam jumătate de oră de pedalat dăm de Cascada Vălul Miresei. A nu se confunda cu mai celebra cascadă cu același nume din jud. Cluj, comuna Răchițele. Noi am fost și la aceea și v-am povestit despre ea tot într-un articol în care am fost cu bicicletele prin Munții Apuseni.
Din păcate, vara secetoasă a pus amprenta asupra debitului acestei cascade din care mai curgeau doar câteva firicele de apă. De la drum exista o structură metalică cu scări care îți permite să cobori până la ea. Nu este la fel de spectaculoasă ca și Cascada Iadolina însă cred că poate fi spectaculoasă după o zi cu ploi când debitul ei crește. Poposim și aici câteva zeci de minute, în special pentru a-i aștepta pe coechipierii noștri care au luat-o mai lejer.
 
Apoi continuăm spre Stâna de Vale pe aceeași vale la fel de frumoasă și sălbatică. La un moment dat, pe partea dreaptă, găsim amenajat un izvor cu apă bună de unde ne-am realimentat bidoanele. Cu 3 km înainte de a ne intersecta cu drumul 674A care duce la Stâna de Vale dăm peste un nou baraj, de data asta mult mai mic și care ține un lac de acumulare cu o culoare a apei la fel de răpitoare și frumoasă.
După ce ajungem aproape de Stâna de Vale la acea poartă de lemn, pe care v-o arătam în articolul cu prima zi a acestui tururmează coborârea spre Budureasa lungă de 13 km cu o diferență de nivel de -855 m. Doza de adrenalină pe această zi este asigurată cu o viteză medie de 40,6 km/h și o viteză maximă de 64,1 km/h. A fost genială această coborâre. Am încins frânele, ne-am umplut cu bucurie și am ajuns la mașini cu gura până la urechi de fericire! 🙂
 
Acest circuit e unul mai greu la început, care te duce prin locuri sălbatice și frumoase și care îți dă șansa să faci o conexiune reală cu natura, cea la care omul întotdeauna se întoarce fiindcă aici în natură găsim tot ce avem nevoie, inclusiv pe noi înșine.
 
Traseul pe hartă:

Lasă un răspuns