MTB în zona Stâna de Vale – Lacul Drăgan – Remeți

 
Revenim cu un nou articol din categoria ture de mountain biking 😀 Am văzut că sunt din ce în ce mai mulți pasionați de ture cu bicicletele pe munte și asta ne bucură foarte mult. Frumusețea acestui sport e că te poartă prin locuri extrem de frumoase, pe poteci, pe drumuri inaccesibile mașinilor și, în plus, adrenalina este la cote ridicate odată ce îl stăpânești cât de cât 🙂

Informații utile pe scurt:

Data: 29 August 2015
Traseu: Budureasa – Stâna de Vale – Cantonul Silvic Ciripa – Lacul Drăgan – Baraj Lacul Drăgan – Remeți
Distanța: 60 km
Diferență de nivel: +1300 m/- 1000 m
Durata: 9 ore (cu multe pauze și mers lejer cu admirat peisajul :D)
Timpi (includ și pauzele): 
– Budureasa – Stâna de Vale: 2 ore/17 km
– Stâna de Vale – Cantonul Silvic Ciripa: 2 ore/8 km
– Cantonul Silvic Ciripa – Baraj Lacul Drăgan: 1 oră/16 km
– Baraj Lacul Drăgan – Cazare Remeți: 1,5 ore/19 km
Dificultate: medie spre grea (urcare solicitantă până la Stâna de Vale, coborâre mai tehnică spre Cantonul Ciripa,  coborâre rapidă pe asfalt spre Remeți)
Surse de apă: Stâna de Vale, Remeți
 
În acest articol vă povestim despre prima zi a unui nou tur MTB care a durat 2 zile, a totalizat 105 km, a avut o diferență de nivel de + 2029 m/- 2029 m și care a fost foarte fain, ca de obicei 🙂 Pornirea am dat-o din localitatea Budureasa din jud. Bihor din parcarea din fața școlii din sat așezată chiar pe malul apei. Cazare puteți căuta chiar în Budureasa și dacă nu găsiți încercați în Beiuș. Acolo sigur sunt destule. La noi nu a fost cazul să căutăm cazare fiindcă bunicii mei stau în zonă și ne-au găzduit cu plăcere 🙂
 
Din Budureasa pornim pe DJ 764A până sus la Stâna de Vale. Avem asfalt și o diferență de nivel de +840 m/-65 m. Urcarea pe asfalt se desfășoară pe o pantă cu înclinație care variază între 8% și 13%, deci suficient de accentuată însă nu criminală 🙂 Deși a fost destul de cald afară norocul e că urcarea se desfășoară integral prin pădure și e mult mai răcoare și mai bine.
Urcarea e anevoioasă. Știți că nu ne plac nouă cățărările cum li se zice în termeni ciclistici 😀 Ne descurcăm însă destul de bine și cred că ne-am dat jos din șa doar pe o porțiune scurtă de câteva sute de metri cu piatră cubică. Când ajungeți la poarta de lemn din imaginea de mai sus să știți că urcarea s-a terminat. Urmează o coborâre destul de abruptă în care veți lua ceva viteză până aproape de Stâna de Vale.

Odată intrați în Stâna de Vale peisajul e mai degrabă dezolant. Am văzut rămășițele unei stațiuni celebre pe vremuri. Acum au mai rămas niște hoteluri cu aspect comunist și veți mai vedea niște căsuțe de lemn unde vă puteți caza. În rest mai nimic, din păcate. Noi continuăm pe drumul asfaltat până la Izvorul Minunilor (de unde și apa îmbuteliată cu același nume). Aici la izvor am făcut o pauză mai lungă să ne recuperăm după urcarea de 17 km. Ne-am aprovizionat cu apă din izvor, am mâncat și am continuat pe drumul care de acum e din pământ și piatră și este evident.
Drumul de pământ de la Stâna de Vale spre Cantonul Ciripa e un drum destul de lejer, lat și tasat. În mare parte am mers doar pe biciclete. Am urcat 270 m în 4 km pe un soare arzător. Problema e că pe aici nu ai unde să mergi pe la umbră și când mai găseam un brad pe margine ne mai adăposteam la umbra lui.

După urcatul ăsta prin soare ne-a prins numai bine următoarea fază și anume coborâre de 4 km spre Cantonul Ciripa până unde am coborât 300 m. Viteză și adrenalină! O fost numai bine însă poate un pic mai tehnic, drumul fiind acoperit cu multă piatră și riscul de a fi dezechilibrat de o piatră a fost destul de mare. Așa că dacă nu stăpâniți încă bine coborârile pe genul acesta de drum, mai bine luați-o încet 🙂
În imaginea de mai sus puteți vedea intersecția dintre drumul pe care am venit noi (cel din stânga unde e podul) și drumul spre Lacul Drăgan (cel din față). Deci cum treceți acel pod trebuie să faceți stânga. Veți vedea și clădirea Cantonului Ciripa ca punct de reper (apare în imaginile de mai sus).

“Vă avertizez” că drumul ce urmează spre Lacul Drăgan e super fain. E foarte lat, tasat impecabil, aproape că nu are denivelări și, culmea, este de pământ 🙂 Pe această porțiune am mers constant cu peste 25 km/h. Imagini cu acest sector de drum vedeți mai jos 🙂
Când am ajuns la coada lacului am început să simțim foamea așa că am hotărât să găsim un loc cu umbră unde să ne putem odihni și să putem mânca. Drumul care merge de-a lungul  lacului este când în urcare, când în coborâre, dar nimic greu.

Pe măsură ce ne apropiem de baraj începem să vedem diverse deschideri spre lac pe unde putem admira această panoramă frumoasă. Nimic nu se compară cu a merge pe un drum cu priveliște și acesta e unul dintre ele. Mai mare plăcerea să dai la pedale pe aici așa lejer, savurând peisajul, locul și momentul 🙂
Când ajungem la baraj suntem un pic uimiți fiindcă eu nu mă așteptam să fie o construcție așa de masivă. E un baraj destul de mare și am zăbovit câteva minute pe marginea lui pentru a-i admira dimensiunile și pentru a vedea luciul Lacului Drăgan care se scaldă în razele soarelui care pe noi ne topeau :))

Traversăm barajul și imediat ce trecem de el o luăm la dreapta pe DJ 108K. Un drum asfaltat, dar care, din păcate pentru noi, ne întâmpină cu niște serpentine din alea de care fix nu mai aveam chef dupa vreo 40 km parcurși printr-un soare arzător. Asta e. Nu e e numai plăcere, mai trebuie să fie și puțin chin ca să ajungi la locurile faine 🙂 Cel puțin eu tot asta îmi spun :))
Urcăm 210 m în 3 km, cât sunt de la baraj și până la locul din imaginea de mai sus. Aici, la această poartă din lemn, se termină urcarea cruntă pentru care de abia mai aveam rezerve de energie și totodată acest loc marchează limita dintre județele Cluj (din care venim) și Bihor (în care revenim). Am uitat să menționez că la Cantonul Ciripa se face trecerea din jud. Bihor în jud. Cluj 🙂

Aici, drept să vă zicem, am aruncat bicicletele pe jos și pe noi la fel și am început o sesiune din aia faină de recuperare prin întins toate membrele și închis ochii de n-ați mai văzut. Eram epuizați. Atâta ne-a bătut soarele în cap încât nu mai puteam de dureri de cap și de posibile insolații. Din fericire, nu a fost cazul 🙂

După ce ne-am revenit un pic pe acea pajiște tare faină am încălecat din nou puțin mai veseli știind că urmează porțiunea de coborâre până la Remeți. Abia am așteptat doar să stăm în șa și să nu mai dăm din pedale pe ziua de azi :)) Și vai ce veseli am mai fost în timpul acestei coborâri de peste 10 km. Am atins 51 km/h pe aici. Drumul e asfaltat, dar e foarte rău și trebuie avut grijă la gropi și denivelări mai ales la asemenea viteză!

Odată ajunși la Remeți drumul s-a aplatizat și am trecut printr-un fel de chei foarte faine. Zona Remeți e extrem de frumoasă și ne-a surprins. Aer curat, liniște și oameni faini! Noi am stat la Pensiunea Valea Izvorului care aparține de Pensiunea Carpathia. La Izvorul Muntelui e mai ieftină cazare cu condiții mai slăbuțe, dar nu ne trebuia nouă lux pentru o noapte. În plus puteți folosi și piscina de la Carpathia pe care noi din păcate n-am mai avut putere să o testăm :((( Asta e, ne-am culcat instant după ce am făcut un duș și ne-am trezit pe la 11 noaptea să mergem să mâncăm :)))

Urmează a doua zi a acestei excursii, una foarte faină. Mai faină ca asta, printr-o vale surpriză și foarte, foarte spectaculoasă. Stay tuned! 🙂


Traseul pe hartă:

Lasă un răspuns