MTB – Traversarea Munților Codru Moma

Prima tură serioasă a sezonului de MTB din anul 2016 am programat-o la Moneasa în Munții Codru Moma având în plan să traversăm acești munți mai puțin cunoscuți din România. Nici noi nu le-am prea bătut potecile până acum, așa că eram pregătiți pentru surprize…din alea plăcute 🙂

Informații utile pe scurt:

Data: 23 Iulie 2016
Traseu: Moneasa – Ursești – Șuștiu – Lunca – Băleni – Mierag – Tărcăița – Platoul Tinoasa – Moneasa
Distanța: 66.5 km
Diferență de nivel: +400 m/ – 400 m
Durata: 9.5 ore (pauză de o oră la Băleni + pauze pt. poze)
Dificultate: ușor/mediu (urcări line pe văile de la Moneasa și Tărcăița, o urcare mai abruptă între Mierag și Tărcăița)
Surse de apă: prin sate
 
Cel mai bun loc pentru a porni în această tură este Hotel Moneasa. Aici se află intersecția dintre traseul de dus și cel de întors. În prima imagine de sus puteți să o vedeți. Noi am plecat prin dreapta și ne-am întors prin stânga 🙂

Curând după plecare lăsăm în urmă asfaltul din Moneasa și continuăm pe valea formată de râul Moneasa urmărind marcajul.  La aprox. 5.7 km de la plecare părăsim marcajul cotind la stânga spre creasta munților Codru Moma (imaginea de mai jos), în timp ce marcajul continuă spre dreapta ajungând într-un final tot pe creastă, dar mult mai înspre sud.
Câștigăm ușor-ușor în înălțime și ne bucurăm de urcarea lină prin pădure. Ritmul este unul lejer, numa’ bun de purtat conversații despre această vale surprinzător de frumoasă care ne duce din Moneasa până pe creasta munților.

La fix 10 km de la plecare ajungem în vârful urcării, la peste 700 m altitudine (imaginea de mai sus). De aici ne așteaptă 12 km de coborâre destul de lină și ea 🙂 Drumul forestier se lățește încet-încet și înainte de Șuștiu este chiar și asfaltat 🙂
Destul de repede ajungem la Șuștiu și aici trebuie avută puțină grijă în privința navigației. Adică noi am vrut să evităm aglomeratul DN 76/E 79 și am vrut să mergem în paralel cu el prin localitățile care leagă Șuștiu de Lazuri de Beiuș.

Prin urmare în Șuștiu trebuie să virați stânga brusc înainte de a ajunge la podul peste râu. Eventual, întrebați un localnic de scurtătura spre Lunca sau Ghighișeni. Aveți de mers cam 2.5 km pe un drum agricol și destul de dificil până ajungeți la Lunca. După aceea aveți din nou asfalt și urmăriți indicatorele spre Beiuș. Veți trece prin: Lunca, Hotărel, Ghighșeni, Cucuieni, Cusuiuș, Lazuri de Beiuș și Băleni.
Am făcut pauza de masă la Băleni fiindcă eu am neamuri pe aici și oricum s-a nimerit să fie pe la jumătatea traseului și înaintea unei noi urcări…așa că numa’ bine 😀 O pauza ce a durat în jur de o oră, suficientă cât să mâncăm și să ne hidratăm pentru a doua jumătate a turei.

Drumul până la Băleni prin satele mai sus enumerate e foarte pitoresc, nu prea circulă mașini și e fain că te duce printre dealurile zonei, printre culturi agricole și casele oamenilor care au un specific frumos aici în Bihor 🙂
De la Băleni trebuia să ajungem la Tărcăița și aveam două variante: prin Mierag peste deal (mai scurt) sau prin Tărcaia (mai lung cu vreo 7 km). Noi am luat-o prin Mierag și am cam regretat fiindcă am făcut push-bike vreo juma’ de oră. Măcar ne-am odihnit într-o poiană cu panoramă (imaginea de mai sus).

Apoi a urmat o coborâre foarte abruptă și impracticabilă pe alocuri pentru MTB-uri XC. Așadar, din proprie experiență, vă recomandăm să mergeți prin Tărcaia la Tărcăița chiar dacă e mai lung, însă e plat și asfaltat. Noi am pierdut vreo oră aiurea din cauza acestei variante alese 🙂
Din Tărcăița însă lucrurile devin foarte interesante. Urmează cea mai spectaculoasă parte a circuitului nostru. Urmăm pârâul o lungă perioadă în timp ce urcăm pe una din cele mai frumoase văi ever! 🙂

La început valea e foarte largă cu poieni superbe și liniștite, perfecte pentru o ieșire la iarbă verde și pentru a respira aer curat. Apoi valea se îngustează și verdele copacilor combinat cu nuanța maronie a drumul și al frunzelor uscate formează un peisaj spectaculos. Imagini grăitoare mai jos 🙂
Atât de mult ne-a bucurat această vale de nu am cuvinte. Pur și simplu e un loc în care poți absorbi natura și simți legătura pe care omul încă o are cu aceasta. E foarte fain aici, merită să vii să și pedalezi ascultând susurul pârâului și să admiri pădurea aceasta deasă și verde!

Urcușul pe această vale e la fel de lin ca și pe valea din prima jumătate a circuitului și e lung de aprox. 12 km. Doar ultimul kilometru și jumătate e mai abrupt chiar înainte de ajunge în vârf la 850 m altitudine.
Apoi urmează o coborâre mai abruptă, dar practicabilă și foarte rapidă de doar 2.5 km din vârf până pe Platoul Carstic Tinoasa despre care am scris un articol separat 😀 Aici pe acest platou, în această depresiune, am făcut o nouă pauză pentru a admira ultimele raze de soare pe ziua aceea.

După cum spuneam și în articolul dedicat acestui loc, aici e o zonă fermecătoare, de-a dreptul insipirațională. Sincer, dacă vrei să te liniștești, să gândești sau să meditezi, acesta e locul perfect. Nu mă pot gândi la un loc mai bun 🙂

După un photo session aici la punctul de belvedere de pe Platoul Carstic Tinoasa, am continuat coborârea spre Moneasa lungă de 5.5 km și pe care am făcut-o în doar 11 minute cu o viteză medie de 28 km/h și o viteză maximă de 45 km/h 😀

Traseul nostru pe hartă:

Lasă un răspuns