Ski Resort Transalpina – cel mai fain loc de schi din România

Avem vești bune! Am descoperit cel mai fain loc de schi din România: Schi Resort Transalpina (SRT). De fapt l-am descoperit în 2013, primul sezon deschis publicului. După o investiție mare, mult devotament, pasiune, iubire de munte și de acest sport minunat s-a deschis cea mai modernă și, completăm noi, cea mai faină zonă de schi din țară! 🙂

Aș fi vrut să spun că totul este perfect și că nu mai ai de ce să mergi prin Austria, Elveția, Italia, etc. Nu e perfect și vă vom spune atât părțile bune cât și părțile mai puțin bune. Cert e că nouă ni se pare fain și că e de mers!

drumul spre SRT, DN 7A

Să o luăm cu prima bilă neagră: drumul. Mai precis DN 7A care leagă Petroșaniul de Brezoi. E groaznic, cel puțin partea dinspre Petroșani e sub orice critică. Sunt porțiuni mari în care lipsește asfaltul, sunt gropi, sunt alunecări de teren, căderi de pietre. Complet necivilizat și periculos. Peisajul este însă foarte frumos. Chiar la intrare parcurgi Cheile Jiețului despre care am scris un articol. Este o lume încremenită în gheață, foarte, foarte spectaculoasă 🙂 Mai sunt și alte bile negre, dar să vă spunem totuși cam cum e organizat domeniul schiabil, zic.
 
Informații utile pe scurt:

Prețuri: 80 RON/zi/nelimitat, mai multe variante pe site.
Pârtii: 
  1. Sub Telegondolă
    1. Categorie: roșie
    2. Lungime: 2.3 km
    3. Pantă medie: 23%
    4. Altiutdine pornire: 1850 m
    5. Altitudine sosire: 1350 m
    6. Lățime: 50 m
    7. Transport: telegondolă
    8.  
  2. Telescaun:
    1. Categorie: albastră
    2. Lungime: 1.3 km
    3. Altiutdine pornire: 1949 m
    4. Altitudine sosire: 1850 m
    5. Lățime: 40 m
    6. Transport: telescaun
    7.  
  3. * Mai sunt încă 2 pârtii mai mici despre care vă puteți informa de pe site.
Pârtia Sub Telegondolă

Iată-ne ajunși la schi pe Transalpina. Vreme perfectă de schi. Nici prea frig, nici prea cald. Din păcate am uitat să ne luăm crema de protecție solară fiindcă a fost un soare orbitor și în plus a și fost reflectat de zăpadă. Lesson learnt 🙂
 
SRT se află pe marginea lacului de acumulare Vidra într-un peisaj de vis, Ești înconjurat de munți: Latoriței (unde se și află domeniul schiabil) și Lotrului vis-a-vis. Pădurile dese de brad sunt extraordinare și verdele lor contrastează foarte frumos cu albul care se lasă iarna în acest loc. Primul sezon de schi a fost 2012 – 2013. Atunci am și fost aici. Este deci o zonă de schi tânără, dar cu un potențial uriaș. Culmile Latoriței sunt făcute pentru schi. Totul e să existe voință și bani. Toate echipamentele de aici sunt moderne și funcționează impecabil.
 
Pârtia Sub Telegondolă – sutele de cabine ale telegondolei
Schiurile așteapă coborârea
Pârtia Sub Telegondolă – zonă de pârtie neagră

Ne cumpărăm ski-pass, urcăm în una din multele cabine de telegondolă verzi și admirăm ba peisajul, ba una din pârtii, cea mai lungă care și coboară pe sub telegondolă. După cum puteți vedea în imaginile de mai sus priveliștea e spectaculoasă. Lacul Vidra pe care îl vedem este impresionant și categoric dă farmecul acestui loc. Priveliștea din vârful pârtiei către acest lac este categoric cea care definește SRT. Zăpada, pârtia, telegondola, brazii, lacul și culmile care ne înconjoară fac din acest loc preferatul nostru pentru schiat în România.
 
Pârtia Sub Telegondolă – ultima ocolire, în față lacul Vidra
Pârtia Sub Telegondolă
Stația intermediară – pârtia cu cel mai lung teleschi (800 m)

La SRT linia de telegondolă are 3 stații: cea de jos, de unde am pornit (1320 m), stația intermediară (1850 m) și stația superioară (1925 m). Mai întâi am coborât la stația intermediară. Aici găsești majoritatea serviciilor disponibile, pârtiile mai mici și mai ușoare și pârtie pentru sănii. Ne facem încălzirea pe cea mai lungă pârtie deservită de teleschi (800 m). O coborâm de câteva ori, ne mai încălzim cu un ceai cald de la apres-ski-ul de lângă și apoi ne facem curaj și coborâm pe pârtia roșie de sub telegondolă.
 
în vârful pârtiei cu cel mai lung teleschi, la aproape 2000 de metri
vedere spre stația intermediară din vârful pârtiei cu cel mai lung teleschi, la aproape 2000 de metri
pornire pe pârtia sub telegondolă de la stația intermediară

Trebuie spus că pârtia este bătută impecabil. Pur și simplu am rămas uimiți când am văzut cât de fain e bătută pârtia. Ca în Austria. Se vede și în imagini.
 
Am pornit pe cea mai lungă pârtie. Pe aceasta o poți lega cu pârtia de 800 de m cu teleschi, cea pe care ne-am făcut încălzirea și poți schia încontinuu 3 km 🙂 

Pentru un începător nu aș recomanda acestă pârtie roșie fiindcă sunt și zone mai abrupte și e și destul de lungă și te cam solicită. Sunt două zone mai abrupte. În ambele zone se formează bifurcații și varianta mai ușoara e în ambele cazuri prin dreapta. Prima ocolire evită o porțiune de câteva sute de metri de pârtie neagră. A doua ocolire se află chiar înainte să ajungeți jos și uneori aici se formează gheață, mai ales după-masă. Ne mai oprim din loc în loc să admirăm peisajul tipic SRT. Când cobori pârtia pe sub telegondolă ai impresia că vei ajunge în Lacul Vidra deoarece acesta e foarte aproape de stația de pornire de jos. Acestea sunt bilele albe: peisajul, calitatea pârtiilor, a instalațiilor de transport și a oamenilor civilizați și prietenoși de aici.

Pârtia Sub Telegondolă
Pârtia Sub Telegondolă

Apres ski ciupercă – locul de distracție și voie bună de la SRT
 
După ce ne-am dat de câteva ori pe cea mai lungă pârtie de la SRT au cam început să ne doară toate vă spun sincer. Nu suntem cei mai profesioniști schiori, aș spune că ne situăm la un nivel intermediar. Ne-am dat oricum de cam 10 ori pe sub telegondolă, de câteva ori fără nicio pauză.
 
Am tras concluzia că ar fi bine să ședem blânzi un pic și am găsit la stația intermediară un apres-ski foarte fain, în formă de ciupercă, galben, KM 0 al distracției la SRT. Aici își are sediul Transalpina Ski pe care vă recomandăm să îi urmăriți și pe Facebook. Sunt niște oameni care iubesc acest loc, care pun lumea pe distracție fie viscol, fie soare 🙂 Aici poți bea un ceai cald, o bere rece sau o tărie de calitate. 
 
Apres ski ciupercă, stația intermediară, loc de voie bună
Apres ski ciupercă, stația intermediară, loc de voie bună
Apres ski ciupercă, stația intermediară, loc de voie bună
I Love This Place – Apres ski ciupercă, stația intermediară, loc de voie bună

Găsiți ușor acest loc fiindcă este galben, au o colecție de Jägermeister în față și o pancartă care spune totul despre pasiunea lor pentru SRT, o vedeți mai sus 🙂
 
Sus la 2000 de metri
 
După ce ne-am relaxat la apres ski-ul ciupercă și am absorbit razele soarelui ne-am decis să urcăm cu telegondola mai departe până aproape de cota 2000. Aici găsiți a doua cea mai lungă pârtie de aprox. 1.3 km care e deservită de un telescaun cu 4 locuri. Așadar luăm telegondola de la stația intermediară și parcurgem drumul până sus într-o liniște mormântală dată de oceanul alb care înăbușește orice zgomot.
 
Telegondola II – între stația interemediară și cea superioară
Telegondola II – între stația interemediară și cea superioară
Telegondola II – între stația interemediară și cea superioară

Am avut mult noroc să prindem telegondola și pârtia deschisă fiindcă de obicei aici este ceață și viscol fiind o zonă mai expusă de pe creastă. Până aici telegondola parcurge un hău mare unde nici nu au putut fi puși stâlpi pentru susținerea cablului telegondolei. E puțin înfricoșător, dar te obișnuiești 🙂
 
Stația unde te lasă telegondola e pe la 1920 metri și poți imediat coborî pe pârtia cu telescaun. Această pârtie e foarte ușoară. 2/3 din ea e aproape plată și uneori chiar e nevoie să mai dai din bețe ca să înaintezi. Doar ultima porțiune, chiar înainte să ajungi la stația de jos a telescaunului e o idee mai abruptă, dar nimic de speriat. Eu aș recomanda această pârtie, sau cea lungă cu teleschi de la stația interemediară, pentru cei care doresc să învețe să schieze. Sunt foarte line, late și sunt imepcabil bătute.
 
Sosire Telegondola II – 1920 m
Sosire Telegondola II – 1920 m
Sosire Telegondola II – 1920 m
Pârtia Telescaun
Pârtia Telescaun
Sosire telescaun

După ce ne-am dat de câteva ori și pe această pârtie ne-am dat schiurile jos și ne-am plimbat în preajma stației superioare a telescaunului să admirăm peisajul incredibil. Ești înconjurat numai de munți și creste acoperite complet de un strat gros de zăpadă. În soarele amiezei zăpada de pe creste lucește de zici că sunt poleite cu aur. Am încercat să surpindem fenomenul în imaginile de mai jos.
 
Acesta e unul din marele avantaje alea SRT: faptul că zona e înconjurată de munți și aici zăpada durează foarte mult. Practic se poate schia din Decembrie și până în Mai. E incredibil. Nu știu alt loc din țară care să se poată lăuda cu un sezon de schi așa de lung. Pozele pe care le vedeți sunt făcute la sfârșitul lui Martie 2015 și puteți vedea câtă zăpadă a fost și nu a fost un accident.
 
Priveliștea de la aproape 2000 de metri
Priveliștea de la aproape 2000 de metri
Priveliștea de la aproape 2000 de metri
Priveliștea de la aproape 2000 de metri
Priveliștea de la aproape 2000 de metri

La finalul părții articolului dedicate domeniului schiabil trebuie menționate și celălalte bile negre pe lângă drumul execrabil și periculos. Serviciile de pe pârtie lasă de dorit. În afara apre ski-ului ciupercă unde e fain, nu prea mai ai un loc unde să te relaxezi. Există un singur loc unde poți mânca. Mâncarea este OK, dar la niște prețuri exagerate, un spațiu foarte mic. Mi s-ar părea normal să mai fie măcar un loc unde să poți mânca, momentan la acest capitol e monopol.
 
Altă bilă neagră este că nu găsești loc de cazare în apropiere. Cele mai multe locuri de cazare sunt la Voineasa. De la Voineasa faci cam o oră până la pârtie și nu este niciun bus care să ducă turiștii la pârtie. S-au mai construit în ultimul an câteva pensiuni mai aproape de pârtie, dar sunt insuficiente. În apropierea pârtiei există fosta stațiune Vidra. Aceasta a fost construită pe vremea comuniștilor și acum e lăsată în paragină. De altfel în una din fotografiile cu pârtia cu telescaun se poate observa hotelul din stațiunea Vidra. Nu înțeleg de ce nu se poate moderniza această stațiune. Zona aceasta este predestinată schiului. Ai unde să faci pârtii, ai cel mai lung sezon din România așa că e de neînțeles de ce nu se rezolvă mai ales problemele principale: drumul și capacitatea de cazare.

Groapa Seacă – cabană de munte veritabilă
 
Cabana Groapa Seacă
Cabana Groapa Seacă

În una din dățile în care am fost la SRT am fost cazați la Cabana Groapa Seacă. Aici am găsit o cabană foarte primitoare care trădează iubirea de munte a proprietarilor. De altfel oamenii de aici sunt în general oameni de munte. Sunt condiții de cabană, nu e lux, dar e tot ce ai nevoie pentru a te odihni și a sta noaptea la povești.
 
Apropo de povești, ai la dispoziție un restaurant dotat cu un șemineu de milioane și decorat cum ar trebui să fie decorată o cabană simplă de munte. Acest loc stârnește apetitul pentru povești, râsete și legarea de prietenii. Nouă ne-a plăcut foarte mult aici. Singura problemă e că de aici până la pârtii faci cam 40 de minute, deci nu e locul ideal pentru mers la schi, însă după cum spuneam locurile unde te poți caza mai aproape se pot număra pe degetele de la o mână.

Să nu uit despre atracția principală a cabanei: câinele din rasa Saint Bernard, pe numele lui, Ben 🙂 E imens, dar pe cât e de mare pe atât e de blând. Îl poți lua și pe traseu cu acordul celor de la cabană. Copii sunt îndrăgostiți de el. Îl călăresc, îl trag de urechi, dar el e la fel de răbdător și calm ca atunci când trage un pui de somn cu sforăituri din belșug 🙂
 
Cabana Groapa Seacă – Ben
Cabana Groapa Seacă – Ben

Lasă un răspuns