Vârful Moldoveanu (2544 m) – în audiență la suveran

Da, în Iulie 2015 am ajuns pe acoperișul României, acolo sus la 2544 m altitudine. A fost un vis să ajungem aici și ne bucurăm că am reușit să ni-l îndeplinim 🙂 Am avut multe emoții că nu vom apuca să ajungem din cauza vremii însă până la urmă totul a fost în favoarea noastră și am reușit să privim România din cel mai înalt punct al ei 😀

Informații utile pe scurt:

Data: 21 Iulie 2015
Traseu: Stâna lui Burnei – Cascada Văii Rele – Iezerul Văii Rele (Iezerul Triunghiular) – Portița Viștei – Vf. Viștea Mare (2527 m) – Vf. Moldoveanu (2544 m)
Marcaj:+
Distanța: 5 km
Diferență de nivel: +1130m
Durata: 3.5 ore
Dificultate: medie spre grea (urcuș accentuat până în Căldarea Văii Rele, apoi urcuș abrupt pe Vf. Viștea Mare și o poțiune delicată cu lanțuri în Spintecătura Moldoveanului)
Surse de apă: Stâna lui Burnei din Valea Rea și la Iezerul Triunghiular
Cazare: la cort la Stâna lui Burnei
 
 
Stâna lui Burnei și Cascada Văii Rele în depărtare
Stâna lui Burnei

Exact cum am făcut și pe Vf. Negoiu (2535 m), și pentru a ajunge pe Vf. Moldoveanu am ales traseul cel mai rapid și simplu: prin Valea Rea cu pornire de la Stâna lui Burnei. Sunt multe trasee alternative pentru a junge pe cel mai înalt vârf din țară, dar toate sunt mai lungi și nu pot fi făcute într-o zi.
 
Hai să începem cu începutul și să vă spun cum ajungi la Stâna lui Burnei. Ei bine, venind dinspre Curtea de Argeș spre Câmpulung pe DN 73C virați stânga în Domnești și o luați spre Sboghițești și Slatina. Până la Slatina e asfalt și apoi începe drumul forestier lung de 35 km. Parcurgerea acestei bucăți de 35 km vă va lua cam 2 ore. E bine să aveți un GPS la voi ca să urmăriți că sunteți pe drumul bun fiindcă sunt mai multe bifurcații pe traseu. Acesta e drumul corect.
 
Acum, în aplicația Google Maps de pe mobil există posibilitatea de a salva oflline un itinerariu și veți beneficia de navigare chiar dacă nu aveți semnal la telefon pentru conexiunea de date.
 
puntea de lemn peste valea seacă, de aici începe urcușul abrupt
uitându-ne înapoi spre zona cu Stâna lui Burnei de unde am pornit

Acum hai să vă povestim cum a fost 🙂 Am făcut noi ce am făcut și am reușit să ajungem foarte târziu la Stâna lui Burnei. Adică am ajuns să ne punem corturile pe noapte la lumina frontalelor. Era mare umezeală și alunecai peste tot. O fost groaznic :)) Ca să nu mai spun că eram singuri acolo. Stâna lui Burnei era părăsită și noi eram singurii turiști. O fost cam scarry noaptea aia :))
 
La lumina dimineții niște nori urâți amenințau prin Căldarea Văii Rele 🙁 Ne-am strâns totuși corturile și ne-am pregătit de atacarea suveranului. Este o tură de o zi fiindcă la urcare se fac cam 3.5 ore și la întoarcere cam 2.5 ore. La acestea se adaugă pauza de vârf, OBLIGATORIE :)) că doar nu degeaba urcăm atâta! 😀
Pornim pe marcajși imediat ce trecem de un podeț din lemn care traversează o vale seacă (imginea, mai sus) începe urcușul accentuat prin Valea Rea. Valea asta Rea a fost totuși destul de bună cu noi fiindcă ne-a purtat noroc și am avut un timp frumos, prea cald chiar 🙂 Pe traseu am întâlnit mai multe cascade și chiar petice de zăpadă! Incredibil, prin orașe erau 35-40 de grade și aici încă mai era zăpadă! 🙂
 
De la Stâna lui Burnei până ajungem în buza Căldării Văii Rele am făcut 1.5 ore. De jos de la stână buza acestei căldări ni se părea că e vârful, dar nuuuu. Odată ajunși aici unde se și varsă o cascadă frumoasă (Cascada Văii Rele) urmează o parte de platou prin care șerpuiește un firicel de apă care formează Valea Rea și care pornește din Iezerul Văii Rele.
 
mai puțin până în Căldarea Văii Rele
uitându-ne înapoi din buza căldării
Căldarea Văii Rele

Platoul ăsta e de fapt o mare zonă umedă. Fiind înconjurată de pante abrupte și vârfuri de peste 2500 de metri aici se adună toată apa care vine de pe munte. Prin urmare, mare grijă, urmăriți poteca, altfel riscați să vă afundați în apa ascunsă de iarbă!
 
Aici am întâlnit și o stână, undeva mai departe de poteca turistică, dar și niște măgăruși tare drăgălași care pășteau în acest peisaj extraordinar, având trapezul Viștea – Moldoveanu în fundal (imaginea de mai jos).
 
măgărușii curioși de sub trapezul Viștea – Moldoveanu
mai puțin până la Iezerul Triunghiular de sub trapezul Viștea – Moldoveanu
Iezerul Văii Rele sau Iezerul Triunghiular

Față de urcarea prin Valea Rea, traseul prin Căldarea Văii Rele este plimbărică 🙂 Ajungem și la Iezerul Văii Rele, numit și Iezerul Triunghiular (privit de sus are formă de triunghi, vedeți mai jos). Aici am decis să facem o pauză puțin mai lungă (de vreo 15 minute) pentru a mânca și a ne pregăti psihic pentru “asaltul final” pe Viștea Mare și Moldoveanu.
 
Urmează ultima urcare înainte de cele două vârfuri: numărul 3 și numărul 1 în România. Urcăm de la Iezerul Triunghiular până în Portița Viștei pe o pantă destul de abruptă, dar parcă mai “dulce” decât cea din Valea Rea 🙂 Ne ia 30 de minute să ajungem în Portița Viștei. 
 
urcuș până la Portița Viștei
uitându-ne înapoi spre Căldarea Văii Rele
Portița Viștei și Refugiul Viștea în depărtare cu acoperiș roșu
Portița Viștei, Refugiul Viștea în depărtare cu acoperiș roșu și Iezerul Triunghiular

Odată ajunși aici la Portița Viștei vedem probabil cel mai spectaculos loc de pe vreun munte de la noi. Vedem peretele nordic al Făgărașului, zimțat, abrupt, aproape vertical și extrem de agresiv. Un perete care dirijează norii ce trec din Transilvania în Muntenia printr-o “fereastră/portiță” numită Portița Viștei.
 
Fenomenul este absolut spectaculos și extrem, extrem de impunător. Chiar te simți mic. Am auzit pe cineva spunând recent că îi plac Munții Făgăraș fiindcă sunt genul acela de munți care îl face să se simtă mic!
 
norii trecând din Transilvania în Muntenia prin Portița Viștei
norii trecând din Transilvania în Muntenia prin Portița Viștei

Pot spune că am stat cu gura căscată aici câteva minute și eu aș veni doar ca să văd acest loc extraordinar! În depărtare, la vreo 15 min. de mers, zărim și Refugiul Viștea cu a lui acoperiș roșu și laterale vospite în alb-roșu.
 
Ne continuăm drumul spre “suveran” pe marcaj. Urmează o nouă porțiune abruptă care implică un pic de cățărat pe stânci până pe Vârful Viștea Mare (2527 m). Nu e foarte dificil, dar e bine să abordați cu atenție și fără grabă. În 40 de minute ajungeți pe Viștea Mare de la Portița Viștei.
 
urcuș abrupt spre Vf. Viștea Mare (2527 m)
Vf. Viștea Mare (2527 m)
Vf. Moldoveanu văzut de pe Vf. Viștea Mare

Noi ne-am lăsat bețele de trekking aici pe vârful Viștea Mare (2527 m). Unii își lasă și rucsacii aici și poate e o idee bună dacă aveți rucsaci mari fiindcă pentru a ajunge pe Moldoveanu trebuie să treceți prin Spintecătura Moldoveanu unde există riscul ca un rucsac mare să vă dezechilibreze la coborârea prin această porțiune.
 
Noi am avut rucsaci de o zi de 30-35 L și nu a fost cazul să îi lăsăm. Vârful Viștea Mare e al treilea vârf ca înălțime din România după Moldoveanu (2544 m) și Negoiu (2535 m). Vârful nu e marcat în niciun fel. Există doar un indicator șters. De aici am privit poteca ce ne duce pe Moldoveanu. 30 de minute ne desparte de cel mai înalt vârf al României.
 
înainte de Spintecătura Moldoveanului
Spintecătura Moldoveanului

Cel mai frică ne-a fost de Spintecătura Moldoveanu. Am căutat imagini, filmări și am citit toate informațiile relevante legate de această porțiune mai periculoasă. În realitate este destul de lejer. Este un “V” pe care trebuie să îl cobori și să îl urci cu ajutorul unor lanțuri montate pentru siguranță. Nu este de speriat, e perfect doable 🙂 Spintecătura, în imaginea de mai sus 🙂
 
După Spintecătură urcăm din nou pe creasta stâncoasă pe care o parcurgem cu grijă, inclusiv cu ajutorul mâinilor. Nerăbdători și deja cu zâmbetul pe buze ajungem pe acoperișul României, pe vârful Modoveanu (2544 m)! Sentimentul de mare realizare e prezent la toți. O bucurie mare ne umple sufletele și ne uităm în toate direcțiile pentru a admira priveliștea de aici, din cel mai înalt loc din țară.
 
Vf. Moldoveanu (2544 m)
Vf. Moldoveanu (2544 m) și poteca de pe care am venit
Vf. Moldoveanu (2544 m)

Ce să mai spun. Priveliștea de aici e senzațională. Am avut vreme perfectă, un cer cu nori pufoși și niște prieteni faini care ne-au însoțit. Toate aceste ingrediente contribuie la o asemenea tură și ne va rămâne în memorie for ever! 🙂
 
Veniți și voi aici să vedeți, altfel e greu de explicat. Nu e ușor, dar nici imposibil și mai ales că poate fi făcut într-o zi merită să încercați 🙂 În continuare, vă las să admirați câteva imagini de pe vârful suveran al României 🙂
 
priveliștea spre Vest
Vf. Viștea Mare văzut de pe Vf. Moldoveanu (Nord)
Căldarea Văii Rele (Nord – Est)
priveliștea spre Sud
vârfurile Munților Făgărași (Nord – Vest)
Traseul alternativ care duce până la Nucșoara spre Sud

Traseul pe hartă: