Vârful Păpușa – Aventuri în Munții Iezer Păpușa

După ce am făcut cel mai fain traseu ever, prin Valea lui Stan, turul nostru prin România din 2014 ne poartă în Munții Iezer Păpușa despre care sincer nu auziem prea multe înainte. Cu toate astea am citit noi că ar fi un vârf fain unde putem urca și de acolo să vedem creasta Pietrei Craiului.

Informații utile pe scurt:

Data: August 2014
Traseu: Cabana Cuca (1215 m) – Șaua Grădișteanu – Vf. Păpușa (2400 m)
Durata: 3 ore (urcarea) + 2.5 ore (coborârea), fără pauza de vârf.
Marcaj:
Diferență de nivel: + 1200 m
Sursă de apă: Cabana Cuca, pe traseu nu am văzut
Acestea find spuse să începem direct cu părțile nasoale fiindcă acestea s-au întâmplat chiar din seara dinaintea plecării pe traseu, la Cabana Voina, unde am găsit cazare. De altfel, când m-am interesat pe net aceasta părea a fi singura opțiune de cazare așa de aproape de traseu. Ar mai fi și Cabana Cuca, dar am înțeles că ar avea ceva regim special așa că nici nu am sunat.
 
Ajungem noi frumos la Cabana Voina și mă postez în fața recepției și stau. Și stau. Și stau. Vreo 10 minute. Mă mir că am avut atâta răbdare… Până la urmă am intrat în restaurantul de lângă recepție și le explic doamnelor de acolo că stau de ceva timp și nimeni nu m-a întrebat de sănătate. Ele se scuză și îmi spun că tot chelnerii se ocupă de cazare și că sunt ocupați și că vin imediat ce au puțin timp. Minunaaat!
 
Până la urmă a venit cineva și deși eu făcusem rezervare se pare că nimeni nu și-a notat și l-au sunat pe “șefu” și până la urmă am primit camera. Una foarte modestă, cu mobilier și obiecte sanitare depășite moral cel puțin. Nu mă așteptam la lux, dar la cât e de mare “cabana” m-aș fi așteptat la ceva mai de Doamne ajută. Impropriu spus cabană că are spre 50 de camere din câte mi-am dat seama. În fine, se vede că nu le pasă de condiții deținând monopolul în zonă…
Ne cam mânca un pic pe noi în derier și aveam ceva emoții pentru ziua următoare pentru că eram conștienți că aveam de urcat o diferență de nivel de + 1200 de metri, ceea ce noi nu mai făcuserăm niciodată. Colac peste pupăză șansele de ploaie se jucau cu nervii noștri. Ba prognoza zicea că va ploua, ba că nu va ploua. Am hotărât că dacă dimineața când plecăm nu par a fi nori amenințători pe cer, pornim pe traseu.
 
So we did. Dimineața, totul senin, frumos. Ne gândeam ce noroc avem cu vremea măcar. Acuma să ne țină și picioarele până sus! 🙂 Pornim cu mașina de la Cabana Voina înspre Cabana Cuca. Drumul inițial e bunicel, pietruit, Problema însă era că pe măsură ce ne apropiem de Cabana Cuca, pietrele deveneau din ce în ce mai mari și pentru Megane-ul nostru (deși cu gardă la sol similară cu a unui Logan) părea a fi capăt de drum. Distanța dintre Voina și Cuca e de aprox. 5 km, deci se face cam într-o oră pe jos însă noi nu am vrut să mai pierdem timp și cu drumul ăsta. Fiind un traseu greu, solicitant am zis să avem mașina cât mai aproape. Până la urmă a trebuit să lăsăm mașina la vreo 300 de metri distanță de Cabana Cuca pentru că deja drumul era cu bolovani și deja lovisem scutul motorului.
Imediat cum trecem de Cabana Cuca se face o potecă marcată cu. Intrăm în pădure și poteca nu te menajează deloc fiindcă începând cu primul pas începe urcușul pipetiș. Și o ține așa mult și bine. Prin pădure tot felul de sunete ciudate, din alea închipuite de noi ca fiind de urs sau altceva, oricum, ne făceam tot felul de filme. E spooky pădurea aia.
 
După aprox. 45 de minute de urcat prin pădure ajungem într-o poiană, de fapt în Șaua Grădișteanu. Problema era că poiana asta avea iarba înaltă de peste un metru și a fost foarte greu să înaintăm. Măcar panta se mai domolise. Problema majoră după ce ieși în această poiană e că traseul trece fix prin mijlocul unei stâne. Evident că imediat ce ne-am apropiat câinii ne-au simțit și au venit în haită să ne latre așa că noi am ocolit cumva foaaarte larg stâna printr-o iarbă foarte mare și foarte densă. A fost cumplit să mergem pe acolo. Nu știu ce a fost prima dată: stâna sau traseul turistic? Dacă a fost traseul turistic primul, stâna aia n-are ce căuta acolo!
Din Șaua Grădișteanu traseul o ia ușor la stânga și începe episodul doi de urcat pieptiș, de data asta prin iarbă și fără pădure. Priveliștea ne este bucurată de niște floricele roz care cresc în zona stâncoasă și care sunt foarte frumoase. Le puteți vedea în imaginile de mai sus. Nimic spectaculos de văzut în rest. Ajungem într-un final și într-un fel de platou unde vedem o herghelie de cai și adăposturile lor. Pe acolo suntem surprinși să vedem și un drum pietruit care ajunge până la această altitudine de aprox. 1950 metri. Din ce am studiat noi, acesta e un drum foarte lung care pornește din localitatea Rucăr și ajunge până aici, sub Vârful Păpușa. De la stână și până în acest loc am făcut o oră.
Traseul cotește iar spre stânga și urcă destul de lejer până într-un punct unde vedem și noi în sfârșit ceva interesant: prima priveliște spre Piatra Craiului! 😀 Suntem mega entuziasmați, facem o pauza un pic mai lungă, de 10 minute, și facem câteva poze. Imaginile de mai sus sunt spre Lacul de acumulare Râușor, iar cele de jos spre Piatra Craiului.
 
Credeam că suntem destul de aproape de Vârful Păpușa însă imediat am fost descumpăniți când am văzut că iar avem de urcat. Ce-i drept nu mai părea să fie așa de greu, sau poate ne obișnuisem deja la cât am urcat până acolo :)))
Continuăm preț de o oră și cu un ultim efort facem și urcarea până chiar pe vârf unde ni se dezvăluie în toată splendoarea ei creasta Pietrei Craiului, pe care nu am vizitat-o încă din păcate, dar e pe listă! 🙂 Fiind vară, pâcla albă caracteristică anotimpului ne împiedică să vedem foarte clar în depărtare, însă să te afli vis-a-vis practic de această creastă masivă, impunătoare și ascuțită, este impresionant!
 
Am stat pe vârf cel puțin 30 de minute, am făcut o grămadă de poze, în toate direcțiile. Așa ne-am răsplătit după 1200 de metri urcați destul de repede după standardele noastre 🙂 În 3 ore! Iată mai jos câteva poze cu priveliștea de pe Vf. Păpușa (2400 m) înspre Piatra Craiului (spre Est) și împrejurimile care cuprind culmi din Munții Iezer Păpușa.
 
Nu ratați sfârșitul articolului pentru a vedea de ce am pus acest titlu articolului și a vedea harta cu traseul făcut de noi! 🙂
Ajung și la titlul articolului. De ce cea mai groaznică tură pe munte? Păi în primul rând că am urcat super mult, ne-au gonit câinii de la stână șiiiii…ne-a prins furtuna! Stăteam noi frumos pe vârf așa, făceam poze și Anca tot îmi zicea că uite ce nori urâți, parcă aude și tunete. Eu nu eram tare îngrijorat să fiu sincer. Până la urma am cedat insistențelor de a pleca și am renunțat la priveliștea spre Piatra Craiului. La coborâre, eu iarăși m-am oprit să fac poze, în special înspre valea care duce spre lacul de acumulare Râușor.
 
Făcând poze, m-am uitat mai bine și vedeam că acolo în vale plouă bine de tot și mai presus de atât am auzit și eu tunete. La câteva secunde după am văzut și fulgere destul de aproape de noi. Noi fiind pe ditamai locul descoperit sus pe munte… Oh crap! În locul nepotrivit, la momentul nepotrivit. Pozele spre lacul de acumulare Râușor le vedeți mai jos. Țin să vă anunț că după ce am realizat și eu pericolul într-un final, am împachetat repede aparatul nostru Nikon cu care facem poze și literalmente am luat-o la fugă.
 
În stânga noastră tuna și fulgera de numa. Obiectivul nostru era să ajungem iar în pădure, să fim cât mai jos și protejați de fulgere. Împotriva ploii aveam echipament, nu era problemă, dar fulgerele mă înspăimântă! Am reușit să îmi și îndoi bețele la vale, în fugă :)) Am ajuns la pădure în timp record și fix atunci a început să plouă. Până atunci am evitat ploaia. A fost momentul perfect să înceapă să plouă aici, feriți de pădure. Eram tot leoarcă de la fuga nebună atunci când am ajuns în pădure.
 
Ne-am odihnit vreo 10 minute și am continuat destul de repede la vale, dar nu am mai alergat. Când am ajuns jos ploaia era puternică, dar nu ne mai păsa, era safe! A doua zi am avut articulațiile picioarelor distruse și o febră musculară de nu am putut coborî pe scări fără să ne ținem de balustradă. Așa ceva nu am mai pățit niciodată. A fost o tură criminală! :))
 
 
 
Harta:

Lasă un răspuns