Cascadele Șipotului – minunăția necunoscută

Am auzit despre acest loc din întâmplare urmărind o emisiune la un post de televiziune local din Arad. Cascadele Șipotului se află pe raza localității Petros din județul Hunedoara, între Hațeg și Petroșani.

Frumusețea acestui loc constă în faptul că pârâul Șipot formează de la izvorul din Munții Șureanu și până la vărsarea în râul Strei o salbă de cascade spectaculoase, croindu-și drum printre pereții de stâncă și pădurea deasă care străjuiesc cursul Șipotului.
 

Informații utile pe scurt:
 
Data: 1 Mai 2014
Durata: 5 ore (dus-întors, cu tot cu pauze pt. poze)
Dificultate: medie (porțiuni scurte de urcat pieptiș, poteca se îngustează in unele locuri și e ușor de alunecat pe frunzele umede)
Marcaj: nu există, urmați malul drept al Șipotului pe cărarea evidenta
Echipament: bocanci (obligatorii pe munte), bețe de trekking (pt. stabilitate și urcat mai ușor)
De pe DN66/E79 virați spre satul Petros. Parcurgeți satul în întregime și după terminarea caselor mai aveți de mers aprox. 6km pe drum de pământ care se poate parcurge cu orice mașină. Până unde veți lăsa mașina mergeți de-a lungul malului Streiului în care se varsă Șipotul.
 
Opriți mașina în momentul în care din partea dreaptă vedeți un pârâu (Șipotul) intersectându-se cu drumul pe care mergeți, treceți un mic podeț și imediat pe partea dreaptă se face o poieniță unde puteți parca mașina în siguranță. Tot în dreptul podețului se află și o tăbliță informativă verde cu informații despre Peștera – aven Tecuri aflată în zona izvorului Șipotului, dar care nu poate fi vizitată.
 
Pot spune că a fost un traseu buclucaș pentru noi fiindcă doar din a treia încercare am reușit să îl parcurgem. Prima data nu am găsit intrarea pe traseu. A doua oara am găsit intrarea, dar era deja târziu și se lăsa seara și a început să plouă așa că am abandonat pe la jumătatea traseului și doar a treia oară a fost cu noroc 🙂
Prima parte a traseului vă poartă prin pădure pe o potecă destul de largă până ajungeți la o amenajare hidrologică (cam după 10 min. de la începutul traseului). Până aici mare atenție la scândurile din lemn care au  fost puse (acu’ mult timp presupun) printre stânci ca să treci mai ușor. Majoritatea sunt putrezite și puteți trece cu piciorul direct prin ele și dacă sunt umede sunt foarte alunecoase, deci mare atenție!
La amenajarea hidrologică este un podeț pe partea dreaptă pe care nu vă recomand să îl treceți fiindcă veți găsi aceleași scânduri putrezite și alunecoase. Oricum traseul, din acest punct, urcă brusc la stânga prin pădure trebuind să urcați o porțiune abruptă, dar scurtă (max. 15 metri). După ce urcați, poteca se îngustează și se menține constant la o înălțime destul de mare față de Șipot pe care îl veți avea în permanență în partea dreaptă până la finalul traseului.
Pe potecă veți găsi un strat foarte gros de frunze uscate. Încercați să nu vă abateți foarte mult de la potecă pentru poze, sau dacă o faceți testați cu bețele terenul din față fiindcă e posibil să vă afundați în frunze căzute și va fi destul de greu de ieșit de acolo. Sunt câteva locuri până la finalul traseului unde poteca va coborî până pe malul Șipotului, fix lângă niște cascade spectaculoase care formează la vărsare bazine de apă de culoare turcoaz absolut superbă.
Relieful și pădurea sunt spectaculoase. Șipotul își creează loc printre bolovani imenși prăvăliți în vale, iar malurile sunt acoperite de un strat gros de frunze căzute de-a lungul anilor.
 
Pădurea foarte deasă și tot acest peisaj – apa limpede turcoaz, bolovanii imenși, stânca, covorul ruginiu de frunze și copacii înalți – creează o atmosferă de-a dreptul feerică. Prin acest decor de poveste parcurgeți tot traseul.
Vă veți da seama că ați ajuns la finalul traseului când cursul Șipotului se bifurcă si valea devine mult mai largă. În stânga și dreapta veți vedea numai cascade, iar în față veți vedea un perete vertical de stâncă de câțiva zeci de metri înălțime (dacă nu chiar peste 100 de metri). Aș putea spune că Șipotul lasă ce e mai frumos și spectaculos pentru final astfel încât sa uiți efortul depus ca să ajungi aici.
 
La această bifurcație noi am ocolit puțin prin stânga, am trecut prin Șipot pe stâncile din apă astfel încât să ajungem în partea dreaptă a bifurcației să admirăm.
 
Vă recomandăm să veniți aici primăvara când pădurea este de un verde intens și ideal după o ploaie sănătoasă în zonă astfel încât să vedeți cascadele la potențialul lor maxim. În finalul articolului vă invităm să mai vedeți câteva fotografii din acest loc care nouă ne place foarte mult și este printre favoritele noastre. 
Mai jos puteți găsi itinerariul nostru pe hartă astfel încât să vă fie ușor să ajungeți. Puteți vedea și profilul traseului și dacă intrați pe site-ul hărții puteți să vă și descărcați traseul pentru a-l încărca pe un dispozitiv GPS.


Lasă un răspuns