Cimitirul Vesel de la Săpânța

Ineditul cimitir de la Săpânța este unic în lume și reprezintă latura umoristică a poporului român și a maramureșenilor în special. Este, de mulți ani, pe lista obiectivelor turistice majore din România și nu degeaba. Nu ai unde să vezi ceva similar și de aici pleci, nu cu tristețe așa cum te-ai aștepta de la un cimitir, ci cu zâmbetul pe buze.

Cimitirul este faimos pentru cele câteva lucruri inedite: crucile din lemn viu colorate, fiecare cu câte o poezie, o povestire despre viața celui înhumat, de cele mai multe ori plină de umor. Crucile, cu fundalul albastru și pictate cu motive tradiționale și cu o mică ilustrație pictată care îl reprezinta pe cel înhumat, te fac să uiți ce se află de fapt aici.

 
Iată cea mai faimoasă poezie pictată pe una din crucile din cimitir (o vedeți în prima imagine de mai jos):
Sub această cruce grea
Zace biata soacră-mea
Trei zile de mai trăia
Zăceam eu și cetea ea.
Voi care treceți pă aici
Încercați să n-o treziți
Că acasă dacă vine
Iarăi
[sic] cu gura pă mine
Da așa eu m-oi purta
Că-napoi n-a înturna
Stai aicea dragă soacră-mea
Fondatorul (și unul din beneficiarii) cimitirului este Stan Ioan Pătraș, care în 1935 a realizat partea verticală a crucilor ceva mai lat pentru a lăsa loc pentru epitaf. Astfel, din 1935 dateză primul epitaf și din anul 1960 încoace cimitirul a fost populat cu 800 astfel de cruci sculptate în lemn de stejar. Este un loc în care poți privi moartea nu doar ca un eveniment trist, ci, contrar tradiției populare, ca un eveniment pe care îl poți aborda cu zâmbetul pe buze, bineînțeles fiind viu 😀

Lasă un răspuns