Bike Tours Padiș – Ziua 1: + 1000 de metri până la Padiș

Revenim cu un nou articol dedicat unei ture geniale cu bicicleta în zona platoului Padiș din Munții Apuseni făcut în toamna lui 2014. Padișul este una din zonele noastre preferate datorită reliefului extrem de diversificat: păduri dese, poieni, mult calcar, extrem de multe peșteri, avenuri, râuri subterane, ghețari. Ce mai, ai de toate!

Informații utile pe scurt:

Traseu: Pietroasa – Boga – Padiș – Cabana Brădeț (DJ 763) – harta la sfârșitul articolului, ca de obicei 🙂
Distanța: 23 km
Diferență de nivel: +1000 metri
Durata: 3,5 ore (cu tot cu pauze)
Data: 13 septembrie 2014
 
Perfect morning to start a 23 km climb 🙂

Pot să încep prin a spune că am avut foarte, foarte mult noroc din punct de vedere al vremii. De fapt eram cât pe ce să anulăm tura din cauza amenințării ploii în tot vestul României. Sincer vorbind ne-am hotârât în utlima clipă să mergem 🙂 Echipajul: subsemnatul, Călin și Mihai. De fapt Călin ne-a convins să mergem până la urmă: vorba lui, în cel mai rău caz ne întorceam după ce am făcut vreo 250 km din Timișoara până la Pietroasa :)) Pot să menționez încă de la început e că excursiile cu Călin e musai să aibă și un pic de aventură, altfel nu îi pică lui bine 🙂
 
Am pornit după-masa de la Timișoara. Ne-am oprit pe la Salonta să ne blindăm cu dulciuri pentru traseu și nu numai 😀 Am ajuns destul de târziu la Pietroasa. Aici am avut cazare. Ne-a ghidat gazda noastră pe străduțele înguste ale satului până la pensiune. Când am ajuns în camerele noastre am avut un mic șoc: totul era imens. Eu stăteam într-o cameră de vreo 30 mp și abaia avea și ea vreo 30 mp cel puțin. Făceam cam 30 de secunde dacă încercam să traversez baia în diagonală :))) A fost foarte amuzant. Am aflat de la proprietar că nu de mult s-au întors de la muncă din Spania și s-au gândit să investească în turism. Păi da, dar au făcut-o complet ineficient, fără prea mult gust sau cap. Mai avem de învățat în domeniu o grămadă, dar să trecem peste.
 
caii de povară, gata de drum

Special pentru această tură mi-am cumpărat portbagaj și bagaj special de pus în spatele bicicletei. Aveam în plan 3 zile de traseu și nu e tocmai plăcut să pedalezi în spate cu bagajul de 3 zile, chiar dacă se mai ușurează pe parcurs. În total cred că a avut peste 10 kg și înainte să plecăm din curtea pensiunii am încercat să ridic bicicleta și mi s-a părut foarte, foarte grea. Mă întrebam cum naiba o să urc eu 1000 de metri diferență de nivel cu ditamai greutatea pe spatele bicicletei.

Grijile mele s-au dus în momentul în care ne-am urcat pe biciclete și am pornit. E incredibil de confortabil și perfect echilibrat. Recomand categoric soluția unui bagaj pe portbagaj în cazul turelor de peste o zi. Nici nu se compară ca și confort. Puteți vedea bagajul meu în imaginea de mai sus. Bicicleta din dreapta e a mea.
 
pauză în zona Boga

Am început să urcăm încet dar sigur cei peste 23 de km până sus în Padiș la Cabana Brădeț, Drumul până sus a fost recent modernizat și este impecabil, fapt ce ne-a ajutat foarte mult la urcare fiindcă nu aveam obstacole de ocolit sau de trecut. Un drum bun îți permite să menți viteza constantă și îți poți doza mult mai bine efortul. Am făcut câteva pauze pe traseu, ne-am mai și dat jos în unele curbe ac de păr unde se urca destul de abrupt. Oricum, eu mă gândeam că o sa facem vreo 6 ore. De menționat că urcările nu sunt preferatele mele. Eu iubesc coborârile (nu downhill extrem că nu am bicicletă pentru așa ceva) prin pădure, pe poteci, un pic de stâncă și un pic tehnice.
 
intersecția cu drumul spre Glăvoi, noi continuăm în față (dreapta)

Spre surpinderea mea ne-am mișcat foarte bine. Adică mă mir mai mult de mine fiindcă Mihai și Călin au mai multă experiență în sporturi de anduranță. A contat foarte mult că am fost motivat de ei. Dacă îi vezi pe ei că se duc, păi tu nu poți să rămâi în urmă, deși pot spune că nu m-am resimțit deloc. A fost foarte fain. După nici două ore și jumătate am ajuns la punctul de intersecție cu drumul spre Glăvoi. În imaginea de mai sus puteți bedea această intersecție. Drumul principal e în față (stânga din această perspectivă), iar drumul spre Glăvoi e cel din dreapta și nu este asfaltat. Din acest punct nu mai e mult până în Padiș la Cabana Brădeț, cam 40 de minute și nu sunt urcări grele.
 
printer ultimele urcări spre platoul Padiș

Eu am ajuns primul la Cabana Brădeț 😀 Așa că m-am gândit să le fac coechipierilor mei o surpiză. Le-am făcut cinste cu o bere rece și m-am așezat la o masă pe terasa din fața așteptându-i foarte relaxat de parcă aș fi ajuns cu ore bune înaintea lor, de fapt au fost vreo 5 minute 😛
 
Destul de repede ne-am dat seama că nu e chiar așa de cald afară. Prognoza spunea că ploile din vest vor ocoli fix această zonă unde aveam noi planificată tura. Uitându-mă pe harta radar zona asta era perfect ferită de ploile abundente din restul vestului. Cu această ocazie vă recomand un serviciu de meteorologie excelent și care de când îl folosesc (de peste 6 luni) nu a dat niciodată greș. yr.no. Este site-ul Institutului de Meteorologie din Norvegia și aparent sunt cei mai preciși în ale prognozelor, inclusiv în cele mia mici dintre localitățile din România și știe chiar și vârfuri montane de la noi. Vă recomandăm să vă informați de aici așa cum ni l-a recomandat și nouă Salvamont Bihor, cărora le mulțumim! Exista aplicatie yr.no si pe Android, Windows Phone sau iPhone.
 
Izbucul Ponor

Ajunși la cabană, unde aveam și cazare peste noapte, mă gândeam că după o asemenea urcare o să lenevim pe acolo, o să ne relaxăm înainte de provocarea din ziua 2. Darrrrr, Călin avea alte planuri. A zis că dat fiind faptul că am ajuns mult mai repede decât credeam inițial ar fi fain să mergem până la Izbucul Ponor. Eu n-aveam chef sincer. Apoi Mihai a zis că ar vrea să meargă și să ajungă și până la Glăvoi. Eu tot n-aveam chef. Apoi Mihai a zis propoziția magică: la Glăvoi sunt plăcinte bihorene. Atât mi-a trebuit să aud :)))) Am fost convins instant. Și cum Izbucul Ponor e oarecum în drum spre Glăvoi am zis să mergem pe varianta asta deși era alta mai scurtă.
 
Cam într-o oră am ajuns de la Cabana Brădeț la Izbucul Ponor. Traseul este lejer. Există doar o porțiune scurtă de coborâre mai abruptă, dar nimic de speriat. Izbucul Ponor, pe care îl puteți vedea în imaginea de mai sus și cele de mai jos. Izbuc înseamnă locul în care apa iese la suprafață. Acest fenomen carstic de dimensiuni considerabile drenează apele pârâurilor care se pierd în subteran în zona platoului Padiș. Călin, cu simțul lui neastâmpărat de aventură, s-a apucat să se cațere pe stânci pentru a ajunge la izbuc, deși traseul marcat era lejer, prea lejer pentru el :)))
 
Izbucul Ponor și maimuța Călin :))
Izbucul Ponor

Ne întoarcem de la izbuc până la poteca principală spre Glăvoi. Trecem pârâul pe un pod de lemn frumos amenajat peste apă. Imediat după această traversare ajungem în Poiana Ponor. Această poiană este cu totul deosebită. Totul în Apuseni este legat de apă, de apa ascunsă în subteran. Dar mai întâi e de menționat că această poiană este împrejmuită de culmi înalte, parțial împădurite. Este un spațiu vast, cu iarbă măruntă. 
 
trecem apele Ponorului pe acest pod continuând spre Poaiana Ponor

Deci de ce este așa de specială această poiană? Răspunsul este: din cauza apei care curge în subteran! Pierderea apei se face în patul râului prin orificii strâmte, acoperite de nisip fin, numite sorburi. Dacă nivelul apei este scăzut atunci două sorburi sunt active. Când nivelul apei este ridicat, din cauza ploilor abundente sau din cauza topirii zăpezii, aceste sorburi nu mai pot drena întreaga cantitate de apă care se acumulează depășind patul normal al râului.

Pe măsură ce nivelul apei crește și inundă zone de obicei uscate intră în funcțiune noi sorburi. Când nici acestea nu mai pot drena apa, întreaga poiană este inundată de apă, asemenea unui lac, dar un lac temporar. Deci iată cum această poiană are două fețe: când e poiană, când e lac. Munții Apuseni sunt pur și simplu unici în România prin sistemul lor incredibil de complex de galerii subterane prin care curg râuri întregi și care, din loc în loc, ies la suprafață după care dispar brusc într-un versant și ies prin altă parte. Mie mi se pare fascinant și demonstrează câtă viață există în acești munți.

Poiana Ponor

Din Poiana Ponor mai avem puțin de urcat și se zărește Glăvoiul. În total 10 minute până la locul unde putem cumpăra plăcinte bihorene 😀 Locul are un nume amuzant: Cornelu’s Mol :)))) Oricum, în principiu de aici poți cumpăra orice vrei, inclusiv tricourile noastre preferate I Love Apuseni. Ne-am săturat foamea cu câteva plăcinte bihorene ca la ele acasă. Ne-am întins pe iarbă și am și adormit cred. Am stat acolo mai mult de o oră. Lângă noi cineva cineva asculta cântece de munte la boxă. Cu sonorul potrivit, cu atmosfera oferită de aceste cântece, cu soarele care a ieșit în mod incredibil dintre nori a fost unul din cele mai ZEN momente petrecute de mine la munte.

Glăvoi, fără gunoi, the place to be
Glăvoi, fără gunoi, the place to be

După acest moment de perfecțiune a trebuit să ne întoarcem la Cabana Brădeț. De data aceasta pe traseul mai scurt. Eram puțin grăbiți și de negriciunea norilor și de sunetele care anunțau furtună. Ajunși foarte aproape de cabană Călin s-a gândit că ziua n-a fost destul de obositoare și de lunga pentru el așa că s-a decis să urce până la un punct de belvedere din apropierea cabanei, la vârful Bisericuța Moțului. Era ceva de urcat și destul de abrupt. Nu doar asta era problema, dar furtuna era iminentă. Era clar că stă să înceapă.  Cu toate astea el s-a dus.

Eu și Mihai ne-am dus la cabană, am comandat mâncare și am băut un ceai cald. La nici 5 minute de când ne-am pus la masă a început o ploaie torențială cum rar mi-a fost dat să vad. Nu numai ploaie, dar și fulgere. Atunci am început să ne îngrijorăm pentru Călin, în timp ce sorbeam tacticoși din ceai… Am stabilit cu Mihai un interval maxim de așteptare. Am calculat noi cam cât i-ar lua lui Călin să urce până la punctul de belvedere și să se întoarcă. Dacă n-ar fi ajuns înapoi la cabană în acest interval mergeam să îl căutăm. În timp ce noi stăteam frumos la căldură și eram uscați ne uitam pe ferestrele mari ale restaurantului cabanei de unde vedeai chiar zona înspre care s-a îndreptat Călin.

Ploaia a durat foarte puțin, până în 10 minute. Văd din depărtare un om îmbrăcat în albastru care vien agale spre cabană, era Călin. Deci era teafăr. Când a ajuns la cabană ne-a povestit că s-a ascuns sub un brad când a început să plouă torențial, deși în mod normal nu e cel mai bun loc unde să stai atunci când fulgeră. A avut totuși cu el pelerina de ploaie și a scăpat ieftin din această aventură, ah aventurile lui Călin… :)) Până la urmă a și ajuns acolo sus la punctul de belvedere și a făcut câteva poze cu aparatul lui Mihai. Vedeți imaginea de mai jos:

Asta fost prima zi din cele trei petrecute în Apuseni în zona platoului Padiș. Următoarea zi avea ca destinație localitatea Răchițele, jud. Cluj și avea să ne poarte pe drumuri forestiere, prin păduri dese, printre culegători de bureți (regionalism, ciuperci pentru restul lumii) și prin zona lacului Beliș-Fântânele. Mai multe despre aventurile din ziua 2 într-un articol care va apărea foarte curând 😀

Zona cu hărți:

Urcarea la Padiș cu bicicletele: Pietroasa – Boga – Cabana Brădeț

Traseul la pas de la Cabana Brădeț spre Glăvoi: Cabana Brădeț – Izbucul Ponor – Poiana Ponor – Glăvoi (fără gunoi)

Traseul mai scurt de la Glăvoi – Cabana Brădeț :  Glăvoi  – Cabana Brădeț

 

 

Lasă un răspuns