Schi la Șureanu – între dezamăgire și speranță

De anul trecut am tot auzit de Domeniul Schiabil Șureanu și cum în această iarnă (2015-2016) nu am apucat să mergem niciunde la schi am hotărât să ne facem timp tocmai pe la mijlocul lui Martie 😀

Cu o iarnă așa de “secetoasă” ca aceasta, erau puține locuri în țară unde mai puteam “pupa”  zăpadă. Unul dintre ele a fost Șureanu așa că am zis să îi dăm o șansă și să vedem cum e. Ca să ajungem acolo însă trebuia să batem drum lung de la Timișoara. Aproape 300 km pe la Lugoj, Deva, Sebeș și apoi pe Transalpina (DN 67C) până la Lacul Oașa.
 
Ei, de aici de la Lacul Oașa avea să înceapă “distracția”. Tot ne-am gândit dacă să mergem sau să nu mergem tocmai din cauza porțiunii de drum care începe de la Lacul Oașa și se termină la pârtii la aproape 2000 de metri altitudine. Auzisem numai chestii nasoale de acest drum lung de 16 km. E un drum forestier, care nu e deszăpezit și nu e întreținut. Aveam să descoperim că de ce ne-a fost teamă nu scăpăm :)))
 
Drumul Lacul Oașa – Luncile Prigoanei – Poarta Raiului – Domeniul Schiabil Șureanu

Într-un cuvânt: groaznic. Este un drum forestier cred, cel puțin așa se prezintă. De asfalt nici nu poate fi vorba. Până la Luncile Prigoanei (~ 11 km) e suficient de lat și de bătut încât să nu fie probleme pentru nicio mașină. Mult noroi în schimb. Evident că mai sunt gropi, dar nimic grav. E complet doable.
 De la Luncile Prigoanei până la Poarta Raiului (~ 4 km) este îngust și în cea mai mare parte are loc o singură mașină. Partea bună e că traficul se duce într-un singur sens: dimineața spre pârtii și începând cu ora 15 înapoi spre cazări. Așa că încercați să nu mergeți împotriva valului pentru a evita blocaje garantate!

Cea mai mare problemă la acest tronson însă sunt șleaurile (șanțuri formate din cauza noroiului sau a zăpezii) care se comportă asemenea unor șine de tren: odată intrat pe ele nu mai poți ieși, iar partea din mijloc a unei mașini normale cu siguranță va atinge partea înălțată dintre șleauri. Noi am mers cu un Renault Megane, destul de înalt (asemenea unui Logan), și am atins de vreo 2-3 ori. Mașinile mai joase riscă pagube majore pe aici!

De la Poarta Raiului la Domeniul Schiabil Șureanu (~ 3 km) este la fel de prost și cu șleauri ca și pe tronsonul anterior. Ba aici șleaurile sunt mai adânci și am derapat de câteva ori, totuși reușind să țin mașina sub control.
 
Cazări

Noi am stat în zona numită Poarta Raiului. Aici vă recomand să vă cazați pentru că sunt construcții noi, de calitate și cu condiții bune de cazare. Însă cel mai important e că drumul până la pârtii e mult mai scurt, aproximativ 10-15 minute. Opțiunile de cazare sunt însă limitate, având doar 4 pensiuni sau hoteluri la dispoziție. Prețurile aici sunt destul de mari: începând de la 190 lei/noapte/camera dublă.

Mai este zona numită Luncile Prigoanei unde sunt mai multe case de vacanță și cabane. Aici prețurile sunt cam la jumătate și de obicei se pune la dispoziție toată proprietatea. Din păcate, puține locuri de cazare din această zonă pun la dispoziție un restaurant astfel că va trebui să vă duceți și mâncare de acasă.

Vi se pune la dispoziție bucătăria complet echipată, însă parcă n-aș veni în vacanță să gătesc, ci să mă distrezi și să mă relaxez 🙂 Chiar dacă e mai scump să te servească alții 😀 Să nu uitați că de aici până la pârtii veți face cam 30 de minute și drumul e prost, după cum vă avertizam mai sus 🙂

 

Ne-am interesat destul de mult despre acest domeniu schiabil înainte să mergem. Cam știam la ce să ne așteptăm. Pe unii i-am auzit spunând că e Mica Elveție. Eu n-aș fi chiar așa de entuziasmat. Dacă e să luăm peisajul, da, e foarte frumos, însă mai e mult până la o asemenea comparație 🙂
 
Domeniul schiabil este compus din 9 pârtii din care 7 funcționau când am fost noi. Două instalații te urcă în vârful pârtiilor: un teleschi și un telescaun. Telescaunul mi s-a părut foarte lent și lung. Faci cam 15 minute pe el. În plus urcă doar 2 persoane odată așa că se pot forma cozi în weekend. Am așteptat și 15 minute.

Pârtiile sunt roșii cu două mici excepții: o pârtie albastră (C1) care te duce și la un Apres Ski (Ada) care are un acoperiș țuguiat foarte interesant și o pârtie jumate neagră, jumate roșie (A2). Lungimile variază între 600 m și 2000 m. Cea mai lungă este pârtia A3 (2060 m) însă o mare parte din pârtie este de fapt un drum, deci este destul de îngustă (max. 6 m lățime) și lină.

Cea mai aglomerată pârtie este A1 (roșie, nivel mediu de dificultate, 1650 m). Nu sunt de neglijat nici pârtiile din categoria C (C1, C2, C3 și C4) deservite de teleschi și care sunt de obicei mai puțin aglomerate, dar sunt și mai scurte, ce-i drept.

Poți bea sau mânca la Apres Ski-ul Ada, de pe pârtia C1. Se servește și pizza și aici vine lumea să se relaxeze după câteva ture bune. Poate deveni destul de aglomerat începând cu ora 13 și locul este destul de mic înăuntru.

 
Ce ne-a plăcut:

Munții Șureanu sunt foarte pitorești, destul de molcomi cu păduri frumoase de brad
– sunt multe zone de off-piste, ideale pentru snowboard
– poți face legătura ușor între telescaun și teleschi pe schiuri
– turiștii civilizați și prietenoși
– faptul că ai mai multe pârtii la dispoziție și nu te plicitisești prea repede
 
Ce nu ne-a plăcut:

– cred că v-ați dat seama până acuma: drumul până aici este absolut oribil
telescaun ineficient: 2 persoane odată și foarte lent

modul de nivelare al pârtiei: în ultima zi toate pârtiile erau pline cu bulgări de zăpadă, ca și cum au trecut cu plugul pe acolo. Au distrus pârtiile. Nu știu ce utilaje folosesc, dar sunt sub orice critică. Nu s-a putut schia până pe la 12 când s-a mai înmuiat zăpada și s-au spart acei bulgări!

 
Concluzia noastră
 
Este exact cea din titlu. Suntem un pic dezamăgiți că a trebuit să trecem prin acel calvar de drum ca să ajungem într-un loc așa de frumos. Mai este mult de lucru și la capitolul tehnică folosită pe pârtii. Nu pot spune că regretăm ca am venit aici, dar cu siguranță nu ne mai întoarcem până când nu se asfaltează și se lățește drumul și se deszăpezește.

Am mai auzit că ar fi în plan un telescaun (nu știu de ce nu telegondolă ?!) de la Petrila. Ar fi bine să se întâmple asta mai ales pentru turiștii din vestul țării. Continui să spun că în acest moment Ski Resort Transalpina (SRT) este cel mai fain loc de schi din România. Șureanu are un potențial foarte mare care are nevoie de niște investitori capabili și niște autorități care să înțeleagă potențialul turistic al zonei. Niciun turist nu vine să rămână blocat cu mașina prin șanțuri, prin zăpadă sau prin noroi.

2 Replies to “Schi la Șureanu – între dezamăgire și speranță”

  1. Buna
    ce partie recomanzi pentru incepatori?
    mersi

    1. Salut Ana,
      Păi, dacă te uiți pe harta pârtiilor de la Șureanu vei vedea că pârtiil C1 și S1 sunt albastre. Prin urmare sunt destinate începătorilor.

      Pârtii albastre = pentru începători
      Pârtii roșii = pentru intermediari
      Pârtii negre = pentru avansați

Lasă un răspuns