Iarna spre Vârful Țarcu

În ultimii ani am descoperit că traseele montane pe timp de iarnă pot fi de multe ori mult mai frumoase decât atunci când nu e zăpadă.

Așa că am devenit foarte activi când e zăpadă la munte și am încercat un traseu pe care, deși e aproape de casă, nu am fost niciodată: Vârful Țarcu (2190 m).

Informații utile pe scurt:

După un drum de 2 ore cu mașina din Timișoara până la Șaua Jigoriei pornim pe traseul care probabil este o obișnuință pentru cei mai mulți montaniarzi timișoreni.

Lăsăm mașina în curba ac de păr la marginea drumului care duce spre Muntele Mic și pornim într-o serie de urcări și coborâri până ajungem în pădure.

Urcăm pe un drum forestier și după un urcuș un pic mai susținut ajungem în poiana din imaginea de mai jos unde vedem pentru prima dată creasta Munților Țarcu cam la o oră de la pornire.

Zăpada ne cam dă bătăi de cap fiindcă aici în pădure, în zonele mai joase, s-a adunat destul de multă și dacă ieșim cumva de pe urmele deja bătute ne afundăm destul de mult. Niște rachete de zăpadă ar fi fost excelente!

Ni se pare că urcarea prin pădure nu se mai termină însă totuși după aproape 2 ore de la pornire ieșim din pădure în golul alpin și vedem pentru prima data Stația Meteo Cuntu și Cabana Cuntu.

Ni se deschide și peisaje absolut geniale spre creasta munților. Dar mai întâi o binemeritată pauză de masă înainte de urcușul spre creastă.

După ce trecem de Cuntu ne dăm seama că munții ăștia înseamnă în primul rând vânt. Și vântul face trei lucruri care ne termină: ne obosește, ne deshidrtează și îngheață zăpada de la suprafață.

Deși în prima parte a urcușului spre creastă ne-am chinuit cu zăpadă până peste genunchi, pe măsură ce ajungeam în zonele mai expuse vântului ne-am confruntat cu gheața. Gheață pe care nu puteai sta pe loc.

Așa că ne-am învățat minte: trebuie să avem colțari, rachete de zăpadă și parazăpezi!

Lupta continuă ba cu gheața, ba cu zăpada adâncă ne-a epuizat și nu numai atât, dar ne-a și făcut să pierdem mult timp.

Atingem creasta principală la 2 ore de la plecarea de la Cuntu și timpul nu era de partea noastră.

Era trecut de ora 15 și am decis să ne oprim aici de data asta.

Vârful ăsta mai trebuie să ne aștepte!

În schimb ne-am oprit la aproape 1900 m altitudine pe buza unei căldări impresionante sub Vârful Țarcu.

De altfel de aici vedem vârful și stația meteo care se află acolo. Probabil că de aici ne-ar mai fi luat vreo oră – oră jumate să ajungem.

Totuși ne-am hotărât să rămânem aici și să admirăm împrejurimile.

Ne întoarcem cam dezamăgiți că nu am ajuns pe vârf, dar am învățat că echipamentul contează foarte mult în atingerea obiectivului.

La fel și ora de plecare fiindcă iarna noaptea vine mult mai repede și trezirea trebuie dată mai repede.

Coborâm pe același traseu și muntele ne drege dezamăgirea cu imaginea crestelor sale în razele apusului.

O imagine superbă! Poate mai expresivă decât cea de pe vârf 🙂

Traseul nostru pe hartă:

Lasă un răspuns