Transzărand pe bicicletă

Una dintre pasiunile noastre este să ne dăm cu bicicletele pe șosea, prin păduri, pe dealuri, pe munți…în principiu oriunde ne putem păstra echilibrul pe două roți 🙂 Avem multe articole despre ture de bicicletă pregătite și abia aștept să le vedeți. Tura de astăzi se desfășoară în județul Arad, între Julița și Gurahonț.

Și pentru că deja toamna și-a făcut simțită prezența m-am gândit să scriu acest articol cu tura noastră de toamnă din 2013. Acest drum traversează de la sud la nord Munții Zărandului. Eu l-am supranumit Transzărand sau Transfăgărășanul Aradului. Este un drum spectaculos, proaspăt modernizat, curbe strânse, pădure deasă. Tocmai din acest motiv am ales să facem acest traseu toamna fiindcă, după cum veți vedea și în poze, pădurea oferă un spectacol cromatic minunat mai ales în această perioadă.
 
Răsărit peste Munții Zărandului

Informații utile pe scurt:

Data: Octombrie 2013
Traseu: Julița – Slatina de Mureș – Mădrigești – Gurahonț (traversare Munții Zărandului)
Distanța : 40 km
Durată: 3 ore (lălăială)
Diferență de nivel: 430 m
Dificultate: medie
Drum: modernizat, complet asfaltat
 
Soare cu dinți

Pornirea se face dis-de-dimineață din Gara Arad. Pe la 6 dimineața eram deja pe peron așteptându-i pe coechipieri. Sincer aveam emoții și mă gândeam că au dat snooze la ceasul care a sunat mult prea de dimineață pentru o sâmbătă 🙂 Din fericire, au ajuns la fix și iată-ne porniți în formație de 4 cu trenul spre Julița. Să nu uit să critic CFR-ul pentru că în continuare nu are trenuri dotate cu loc pentru biciclete. De fiecare dată trebuie să ne înghesuim în capătul ultimului vagon și să inventăm modalități de a aranja bicicletele. Nu înțeleg de ce e așa de greu să ai la fiecare tren măcar un vagon dotat cu loc special pentru biciclete astfel încât toată lumea să poată călători civilizat.
 
full speed ahead, cetatea Șoimoș în stânga – sus
 

Unii dintre noi au moțăit puțin până la Vărădia de Mureș, stația unde trebuie să ne dăm jos. Bine, ai și timp pentru că faci 2 ore din Arad până acolo. Măcar traseul e spectaculos. Eu m-am ocupat de făcut poze și de filmat. Mi s-a părut o combinație perfectă între un răsărit frumos de toamnă, culorile saturate, Munții Zărandului din apropiere și linia ferată. Apropo, la sfârșitul articolului aveți atât harta cu traseul nostru cât și filmarea pentru această tură.

în linie dreaptă spre destinație

 

Munții Zărandului – geniali pentru trekking, mountain biking și cross-country running

Cum noi suntem din Arad, deși lucrăm în Timișoara, și mergem în fiecare weekend acasă, Munții Zărandului sunt pentru noi locul de joacă atunci când vine vorba de ture cu bicicletele. Aici ne-am dat prima dată pe offroad, pe cărări înguste prin pădure, pe urcări enervante (nu ne prea plac urcările) și pe coborâri geniale (iubim coborârile, the faster, the better :D). Munții Zărandului se pretează mountain biking – ului și noi vom încerca să promovăm această zonă pentru acest gen de turism de aventură.

E foarte fain aici. Acești munți mai puțin cunoscuți, drept e că nici nu sunt foarte înalți (Vf. Highiș – 799 m), oferă atât drumuri forestiere mai largi cât și poteci înguste, zone de stâncă, trasee foarte lungi și un peisaj foarte frumos. Zonele cele mai cunoscute sunt Șiria și Lipova. Poate ați auzit de ele chiar dacă nu sunteți de-ai locului. Fiecare din aceste două localităția are o cetate: Cetatea Șiria și Cetatea Șoimoș la Lipova. Sunt foarte frumoase, deși în mare parte sunt ruine, însă ele oferă o panoramă superbă asupra zonei. Vom avea articole dedicate lor. Deci dacă sunteți din Vest în special și aveți una dintre aceste pasiuni vă garantăm că în Munții Zărandului veți găsi răspunsul care să vă satisfacă.

Transzărand


Această șosea județeană, tehnic vorbind DJ 707C + DJ708, a fost modernizată în 2011 și este una dintre lucrările executate impecabil. Traseul pornește din localitatea Julița (DN7 – Arad – Deva) și traversează Munții Zărandului prin localitățile Baia, Slatina de Mureș, Mădrigești și în final Gurahonț. Startul traseului se află la o altitudine de 150 m și punctul cel mai înalt se află la 580 m altitudine. Așadar e ceva de urcat. Vestea bună e că prima parte a traseului e urcare destul de lină.

Singura porțiune mai abruptă, lungă de vreo 7 km, se află pe la mijlocul traseului. Aici încep serpentinele în stilul Transfăgărășanului. Noi aici am mers pe lângă biciclete în mare parte. Nu ne plac urcările și dacă viteza la urcare e de sub 7 km/h nu are rost să te chinui spunem noi. Mai bine mergi pe lângă. Totuși față de anul trecut ne-am mai antrenat și acum nu mai suntem chiar așa de leneși pe urcări, cel puțin unii dintre noi. Veți afla mai multe într-un alt articol dedicat unei ture super faine cu bicicleta în Padiș, jud. Bihor.

Transfăgărășanul Aradului
curbă ac de păr

În această tură am avut noroc de o zi superbă de toamnă. Soare cât cuprinde, vreo 20 de grade Celsius, perfect pentru mers cu bicicleta. Pe prima parte traseului, o urcare lină, am avut o viteză constantă de 15 km/h. Pentru că acest drum nu este foarte circulat (noi am întâlnit vreo 5 mașini în total) ai timp să te concentrezi asupra pădurii dese, foarte frumoase pe care o străbați. Vorba englezului: „like a walk in the park”. Chiar am avut timp să savurăm frumusețea acestei șosele și a zonei pe care o străbate. Când am ajuns la serpentine ne-am decis să o luăm pe lângă biciclete, am făcut poze, am făcut pauze de mîncare și zona abruptă a trecut repede.
 
Transfăgărășanul Aradului
lunch break
Transfăgărășanul Aradului

Noi de fapt venisem aici pentru altceva. Ne aștepta coborârea lungă de 15 km spre Gurahonț. Adevărul e că înaine de fiecare curbă pe urcare ne gândeam cu toții că după colț ne așteaptă coborârea pentru care venisem. Într-un final, după multe curbe și speranțe spulberate, vedem începutul coborârii care în prima parte este destul de abruptă. Vedeți și filmarea de la sfârșit. Viteza maximă atinsă a fost 58 km/h și viteza medie pe coborâre a fost de peste 30 km/h. Ce pot să spun, adrenalină și bucurie. Sau cum ar spune cei de la Robin and the Backstabbers: „panică și voie bună”.
 
Pe coborâre curbele sunt destul de largi și nu trebuie să încetinești prea mult și în plus traficul este extrem de redus, deci nu ai probleme că te poți trezi în față cu o mașină la viteza aia. Singura problemă a fost că mare parte din coborârea abruptă e prin pădure unde e umbră și umezeală și la acea viteză pot spune că ne-a fost foarte frig. Nouă ni se părea ca e o diferență de vreo 10 grade între vârful traseului și această zonă. Dar cine să se oprească în frumusețe de coborârea ca să de îmbrace cu ceva mai gros? Noi nu. Ne încălzim de la adrenalină, sau pedalăm chiar dacă nu e nevoie la viteza asta 🙂

fiecare cu treaba lui: unii la fân, alții coboară ca nebunii din deal pe biciclete

Coborârea hardcore se termină în localitatea Mădrigești. Aici ne-am oprit ca să ne revenim puțin. Adevarul e că toți eram cu gura până la urechi de fericiți și entuziasmați. A fost genial! Mai vrem, mai vrem! Ne-am oprit pe marginea drumului sub niște nuci bătrâni. Am cules câteva nuci, ne-am rehidratat și am pornit din nou spre Gurahonț pe o coborâre lină. Un nou moment să savurăm soarele blând de toamnă, să ne încălzim puțin după frigul mâncat pe mai devreme.
 
nuci și toamnă
bițele noastre

odihna cailor de povară

De aici până la Gurahonț n-am mai făcut mult. A fost plimbărică. La Gurahonț ne-am oprit la un wanna be fast-food să mâncăm ce ni se părea mai comestibil, să bem o bere și să povestim cît de tare a fost tura asta. Oricum am ajuns mai repede decât credeam așa că a trebuit să așteptăm trenul în gară mai mult de o oră. Am luat un tren Regiotrans care este prevăzut cu loc pentru biciclete și cu niște canapele foarte confortabile pe care am dormit excelent până la Arad

Gara din Gurahonț
Gara din Gurahonț
Gara din Gurahonț

 Harta:


Video cu traseul:

Lasă un răspuns